IAIM

Am terminat Facultatea de Arhitectura in 2004, dupa 6 ani cu multe examene, proiecte si schite de schita. Au fost ani plini de intamplari misto despre care am mai scris si voi mai scrie, dar acum am vazut o poza pe net care mi-a adus aminte de proiectele pe care le-am facut impreuna cu bunul meu prieten Liviu.

M-am imprieteni cu Liviu in anul I, cand am descoperit ca avem pasiuni comune si o pofta de a ne hlizi in orice moment. Dupa primul semestru am constientizat ca arhitectura nu e chiar ceea ce-mi doresc sa fac toata viata, dar facultatea nu era atat de grea inca sa nu o pot duce, cel putin la inceput. Odata cu trecerea timpului, numai cu ajutorul colegilor si al lui Dumnezeu am reusit sa duc totul la bun sfarsit, fara restante sau alte complicatii. Marele meu noroc a fost ca pentru toate proiectele in care era nevoie de doi sau mai multi studenti, Liviu m-a luat si pe mine in echipa, desi contributia mea era precum in imaginea de mai jos - in dreapta:

Desi nici Liviu nu era extrem de constiincios, l-a salvat mereu talentul nativ si faptul ca si-a dorit sa faca asta, sa fie arhitect. Iar eu am cotit-o spre grafica, spre web, spre alte meleaguri. Dupa terminarea facultatii, el a ales sa se intoarca in orasul natal, unde practica cu succes meseria de arhitect si unde sper ca are, in echipa, colegi mai talentati si mai dedicati decat am fost eu in facultate

Povestea e foarte amuzanta, dar lunga si greu de transpus in cuvinte. Prietenii o stiu, asa ca postez acest clip din filmul "Octav" pentru ca reflecta exact situatia de la acel examen

Pentru arhitectii pasionati de table...

In timpul facultatii m-am lovit de tot felul de probleme - e parerea mea ca arhitectii sunt grei de cap. Sase (6) ani de zile studiezi tot felul de vile de prin SUA, Europa de vest si Japonia, din tari cu o clima si obiceiuri complet diferite de ale noastre. Si ajung sa-ti placa tot felul de chestii care pur si simplu nu se aplica la noi.

Dupa revolutie, jumatate din oamenii care locuiau la bloc au ales sa-si inchida balcoanele. Nu mai voiau sa dea zapada iarna, puteau folosi spatiul inchis pentru depozitare, pentru butoaiele cu varza si cu muraturi. Asa ca nu ma asteptam ca si acum, la mai mult de 20 de ani de la revolutie, sa vina arhitecti cu proiecte cretine, de parca ar construi hoteluri in Florida. Pentru a clarifica problema, iata exemplul de mai jos:

Proprietarul de la etajul 1 nu a avut atatea mii de euro incat sa-si inchida tot balconul, dar tot a facut ceva cu porcaria aia de balustrada. Vecinul de la 2 si-a inchis, ca tot romanul, balconul. Si pentru ca arhitectul probabil a considerat ca asa ceva n-o sa se intample niciodata, ajungem sa vedem asemenea imagini grotesti.

Ma gandesc ca atunci cand domnul arhitect (al proiectului dupa care a fost construit blocul din imagine) a prezentat fatadele, "dadeau bine" umbrele si zig-zag-ul idiot al peretilor. Foarte misto, dar la romanul de rand s-a gandit cineva? Cum tot se incheie contractele inainte de a se construi blocul, poate ar trebui intrebati proprietarii daca vor inchide sau nu balconul, ca sa nu mai avem probleme de genul asta.

In incheiere, o singura concluzie: cainele latra, ursii merg. Facultatea de Arhitectura e stat in stat si toti considera ca ei sunt cei mai destepti. Partea proasta e ca-i strica pe studentii nevinovati care intra cu speranta pe poarta facultatii "Ion Mincu".

Din ordinul cui s-a facut acest logo? Din ordinul arhitectilor! Bwahahaha...

Scriu post-ul asta in categoria IAIM, pentru ca-mi aduce aminte de facultate. Din cate imi amintesc, nici eu nu eram atat de dezinteresat ca arhitectul proiectului de mai jos. Sa vedem despre ce este vorba.

Intr-adevar, este vorba de o vecetarie, adica veceu+dus+bucatarie. Nu e vina arhitectului ca functiunile sunt putin incalecate, probabil ca situl nu i-a permis mai mult.

La o prima privire, remarcam doar ingeniozitatea de a comasa cele doua functiuni. Daca privim mai atent, observam detaliile de finete care fac din acest proiect unul indelung analizat:

- hartia igienica e sustinuta de peretele cabinei de dus, economisind astfel peste 1 mp de perete
- wc-ul si cabina de dus sunt orientate convenabil, astfel incat sa poti supraveghea pe fereastra copiii la joaca
- vezi in orice moment daca wc-ul sau dusul sunt ocupate, iar asta ajuta la organizara mai usoara a activitatilor de zi cu zi
- consumul de curent electric se injumatateste
- consumul de materiale de constructii este si el la jumatate

Si, daca stam sa ne gandim cat de greu este sa se stranga lumea la masa cand esti plecat la munte cu familia... Arhitectura aceasta, putem spune 'de criza', face posibila adunarea rapida a comesenilor. Si pe wc daca esti, auzi indata bipul cuptorului cu microunde. Te ridici, te stergi. Te imbie mirosul... E gata masa!

Facultatea organiza excursia obligatorie la manastiri in anul 4. Daca nu mergeai, te costa nu-stiu-cate sute de euro si era nasol. Desi am crezut ca o sa fie horror, s-a dovedit cea mai misto experienta din toata facultatea. Am ras in zilele-alea cat pentru o viata.

La manastiri nu prea m-am obosit sa ma duc, mai mult stateam pe langa autocar. Am intrat la vreo doua-trei, mai mult de plictiseala, pentru ca intra toata lumea. Daca eram in vreun oras, cum a fost in Iasi, am profitat de oprire ca sa iau un taxi pana la McDrive.

Excursia a fost superba, dar la intoarcere am aflat ca trebuie sa scrie o lucrare despre ce am vazut, plus poze. Cu pozele am rezolvat usor, pentru ca toata lumea facuse, asa ca am aduna din toate partile, mai un crop, mai un resize si s-a rezolvat. Problema textului a ramas. Nu aveam despre ce sa scriu, pentru ca nu am fost efectiv sa studiez interioarele. Am adunat informatii de pe net, de la colegi si am incropit textul.

La sustinerea lucrarii, am fost intrebat ce m-a impresionat cel mai mult in excursie. N-am stiut ce sa raspund concret, asa ca m-am gandit s-o balaresc si sa povestesc despre zidurile exterioare, ca pe-alea le vazusem si eu, de la autocar. Si am continuat sa discut despre cum trebuie "sa fii acolo" pentru a simti puterea zidurilor, ca planurile nu arata cu adevarat duritatea acestora etc. Prezentarea a fost apreciata pentru unghiul diferit de a privi lucrurile. Colegul meu, dragul de Liviu, a trebuit sa refaca lucrarea lui, scrisa pe bune, si i-a fost dat drept exemplu lucrarea si prezentarea mea. A fost prima data cand m-a injurat de 'mama'

Citeste...

Am scris si lucruri serioase. Prea multa caterinca strica si, in plus, la Augustin nu prea era loc decat de poantele lui. O lectura interesanta, zic eu: Spatiul sacru - Arhitectura crestin-ortodoxa.

Citeste...

Textul de mai jos a acompaniat proiectul.

Citeste...

Mai jos sunt cele cateva cuvinte care au insotit proiectul de hotel din anul 4. Nu mai are rost sa intru in amanunte, ele sunt prea multe. Poate la un suc. In schimb, atasez Fisa documentara, adica textul care insoteste proiectul si explica solutia aleasa.

Citeste...