Facultatea organiza excursia obligatorie la manastiri in anul 4. Daca nu mergeai, te costa nu-stiu-cate sute de euro si era nasol. Desi am crezut ca o sa fie horror, s-a dovedit cea mai misto experienta din toata facultatea. Am ras in zilele-alea cat pentru o viata.
La manastiri nu prea m-am obosit sa ma duc, mai mult stateam pe langa autocar. Am intrat la vreo doua-trei, mai mult de plictiseala, pentru ca intra toata lumea. Daca eram in vreun oras, cum a fost in Iasi, am profitat de oprire ca sa iau un taxi pana la McDrive.
Excursia a fost superba, dar la intoarcere am aflat ca trebuie sa scrie o lucrare despre ce am vazut, plus poze. Cu pozele am rezolvat usor, pentru ca toata lumea facuse, asa ca am aduna din toate partile, mai un crop, mai un resize si s-a rezolvat. Problema textului a ramas. Nu aveam despre ce sa scriu, pentru ca nu am fost efectiv sa studiez interioarele. Am adunat informatii de pe net, de la colegi si am incropit textul.
La sustinerea lucrarii, am fost intrebat ce m-a impresionat cel mai mult in excursie. N-am stiut ce sa raspund concret, asa ca m-am gandit s-o balaresc si sa povestesc despre zidurile exterioare, ca pe-alea le vazusem si eu, de la autocar. Si am continuat sa discut despre cum trebuie "sa fii acolo" pentru a simti puterea zidurilor, ca planurile nu arata cu adevarat duritatea acestora etc. Prezentarea a fost apreciata pentru unghiul diferit de a privi lucrurile. Colegul meu, dragul de Liviu, a trebuit sa refaca lucrarea lui, scrisa pe bune, si i-a fost dat drept exemplu lucrarea si prezentarea mea. A fost prima data cand m-a injurat de 'mama' 
CONSTANTINESCU ALEX GR 46
Sucevita este cel mai elocvent exemplu pentru a demonstra un vechi proverb popular; aici, eu am descoperit ca omul sfinteste locul.
MANASTIREA SUCEVITA
Excursia pe care am intreprins-o prin tara impreuna cu colegii mei, in aceasta primavara, imi va ramane in minte pentru intreg restul vietii. Motivul principal pentru aceasta afirmatie, ce poate fi privita ca 'gimnaziala' sau chiar 'scolareasca', este ca eu nu am fost niciodata prin tara. Nu ma refer aici la numeroasele deplasari in zona litoralului sau cele una-doua tabere la care am participat cu multi ani in urma; ma refer la o escursie in intimatea tarii in care m-am nascut, pe care nu o cunosteam si pe care am descoperit-o in toata splendoarea ei, cu oamenii si locurile ei, cu tot ceea ce nu vezi din balconul unui bloc de beton.
Hotarat fiind sa scriu despre ce m-a impresionat cel mai mult, si pentru ca acesta este si subiectul lucrarii ce trebuie sa o redactez, m-am decis asupra unui ansamblu deosebit, luminat de spiritualitate si culoare, pe care l-am vizitat intr-o calda dimineata de primavara, in urma cu doua luni de zile.
Amplasata intr-un zona in care frumusetea peisajului si linistea deplina te indeamna la intoarcerea spre sine, Manastirea Sucevita este considerata ca fiind una dintre cele mai desavarsite constructii. Cu o arhitectura deosebita, invesmantata cu fresce si picturi ce incanta privirea, detinand in patrimoniul sau lucrari bisericesti de o mare valoare artistica si istorica, edificiul este echilibrul perfect intre linie si culoare. Din pliantele si brosurile puse la dispozitie la fata locului, am aflat ca documente datand din secolele XV si XVI amintesc despre schitul de lemn Sucevita ce avea hramul "Schimbarea la Fata a Domnului" si care, potrivit traditiei, a existat pe locul unde va fi ridicata marea biserica; in anul 1584, episcopul de Radauti, Gheorghe Movila, a zidit si sfintit biserica ce va purta hramul "Invierea Domnului". Cativa ani mai tarziu, Ieremia Movila, fratele episcopului ctitor, adauga bisericii cate un pridvor deschis in partea de nord si sud a exonartexului.
Manastirea dispune de cel mai remarcabil sistem de fortificatii dintre toate manastirile moldovenesti. Biserica este inconjurata de ziduri inalte de 6 metri si groase de aproape 3 metri, cu metereze si drumuri de straja pe toate laturile. Pe partea de est a zidului de incinta sunt insirate case care apartin vremurilor Movilestilor, iar pe partea de nord-est se vad temeliile unei alte case. In zona de sud-vest se mai pot observa urme ale unor chilii calugaresti. Incinta cuprinde si un impunator turn clopotnita, patrulater, sustinut de contraforturi. La utimul etaj se afla cele doua clopote din timpul Movilestilor. Celelalte turnuri au fost construite cu plan octogonal. Sucevita pastreaza elemente arhitectonice cunoscute din timpul lui Stefan cel Mare, savant combinate cu motive din vremea domnitorilor Rares si Lapusneanu. Pastrand planul trilobat, contraforturi si abside laterale, biserica se aseamana foare mult cu celelalte edificii moldovenesti. Firidele alungite ale absidelor, dispuse in numar de 11 la cea rasariteana si cate 5 la absidele laterale, amintesc de arhitectura secolului XV. Interiorul se compune din pridvor, pronaos, naos si altar. Pridvorurile construite in timpul lui Ieremia Movila contin elemente arhitecturale provenite din Tara Romanesca.
Usa de intrare in pronaos este incadrata si decorata din loc in loc cu sculpturi. Sistemul de boltire al pronaosului este alcatuit din frumoase calote sferice. Ferestrele, la exterior au ancadramente de baghete incrucisate. Trecerea spre incaperea mormintelor se face printr-o usa cu chenar alcatuit din baghete incrucisate. Incaperea este luminata de doua ferestre incastrate in zid. Deasupra boltii semicilindrice se afla locul in care se depozitau obiectele daruite manastirii. Intrarea in naos este incadrata de un chenar simplu la care se pot observa elemente de maniera renascentista. Cupola si turla naosului se inalta pe arcuri, iar spatiul interior al turlei primeste lumina prin patru ferestre. Absida altarului, de forma circulara, este prelungita de un spatiu dreptunghiular. La randul sau altarul este luminat de o singura fereastra amplasata in axul central al sau.
Pictura de la Sucevita este la fel de valoroasa ca si cea de la Voronet, Arbore si Moldovita. Continua traditia mesterilor zugravi moldoveni, incantandu-ne prin stralucirea coloritului si plasticitatea compozitionala. Temele transpar interesul pentru naratiune si introduc elemente din natura, fiind inspirate din Vechiul si Noul Testament, din istoria bisericii crestine si din viata culturii greco-romane.
Pe fatada nordica, imediat sub acoperis, este un registru cu serafimi si heruvimi. Urmeaza 13 scene inspirate din Geneza. Cea mai importanta tema este "Scara cereasca" in viziunea Sfantului Ioan Scararul, care este o varianta a Judecatii de Apoi, insa cu elemente imprumutate din traditia si folclorul romanesc. Oranduite pe sapte registre, fatadele absidelor au zugravite scene inspirate dupa cele sapte daruri ale Sfantului Duh. Fatada sudica a pronaosului dezvaluie temele Arborelui lui Iseu, alaturi Scara lui Iacob si filosofi din antichitatea greco-romana. Diferite scene din Imnul Acatist, Vechiul Testament si Viata Cuviosului Pahomie au fost amplasate pe partea superioara a exonartexului. Pridvorul cuprinde frescele cu senele Judecatii viitoare, scene din Vechiul Testament si inscriptii zodiacale.
Calota pronaosului, conform tradititei cuprinde pictura murala cu Sfanta Treime si Isus Mantuitorul, iar Vietile Sfintilor Gheorghe si Nicolae sunt zugravite pe pereti. Diferite scene din Evanghelie si Isus Pantocrator si-au gasit locul in absida sudica si in cupola turlei. Deasupra stranelor au fost pictate scene din Geneza. In spatiul dintre usa si peretele de sud sunt reprezentati Domnitorul Ieremia Movila si familia sa. Portretele lui Gheorghe Movila si al tatalui sau Ioan, devenit calugar la batranete, intregesc compozitia tabloului votiv al bisericii.
Pictura altarului realizata pe patru registre cuprinde: Inaltarea Domnului si Maica Domnului inconjurata de apostoli, Cortul Marturiei, Filoxenia, Invierea si Rugul, Impartasirea Apostolilor Ierarhi. Prin multitudinea temelor si scenelor abordate, pictura de la Sucevita se dezvaluie ca un document de credinta si de istorie, fiind considerat "testamentul" picturii exterioare moldovenesti.
Am fost foarte impresionat de tot ceea ce am vazut la Sucevita. Pacat ca timpul scurt petrecut acolo nu mi-a permis un studiu mai indelungat si aprofundat aspura culturii moldovenesti prezenta in toata frumusetea ei in ansamblul manastirii. Pozele pe care le-am realizat, impreuna cu pliantele cumparate si amintirile vizuale ce mi-au ramas vii in minte m-au ajutat sa retraiesc momentele extraordinare pe care le-am petrecut acolo. Iar aceasta lucrare mi-a dat ocazia sa-mi pun gandurile pe hartie.
Nu stiu daca e bine sa concluzionez. Poate ca da, pentru a lasa in mintea cititiorului un anume sentiment, sentiment pe care il traiesc si eu; sau poate nu, pentru a lasa deschisa spre interpretare imaginea unei biserici pe care numai o vizita la fata locului o poate pune cu adevarat in lumina. Aleg prima varianta, pentru a sublinia ceea ce se poate scrie in josul oricarei imagini prezentand aceasta manastire, si anume ca, dincolo de personalitatea si destinul ctitorilor, dincolo de formatia si de gustul artistilor care au construit-o, zugravit-o si impodobit-o, Sucevita exprima societatea, cultura si epoca care au generat-o.