Hollywood Vampires la Lisabona (2016)

Intotdeauna cand aud ca exista sansa unui concert in Europa al trupei Aerosmith sau al vreunuia din membrii ei, mi se ascut urechile. La fel s-a intamplat si in toamna anului trecut, cand s-a nascut trupa The Hollywood Vampires, in a carei componenta e si Joe Perry. Dupa cateva aparitii live, au anuntat ca vor face un turneu prin SUA si au lansat si ideea unei scurte prezente europene. Prin noiembrie s-a confirmat prezenta Hollywood Vampires in cadrul festivalului Rock in Rio Lisbon 2016, care urma sa aiba loc in Portugalia, in mai. Desi nu imi plac in mod special concertele in cadrul festivalurilor, in cazul asta nu aveam de ales, fiind singurul concert anuntat in Europa.

La inceput s-au pus bilete in vanzare prin FNAC si alte chestii locale in Portugalia, o chestie destul de frustranta, pentru ca nu puteam comanda din Romania bilete 'early bird', cu oarece reducere. Am asteptat sa se puna in vanzare la mijlocul lui februarie si mi-am luat bilet prin Entradas.com (tot Eventim), cu optiunea print@home. Apoi am suduit cand am vazut ca nu gasesc zboruri low cost, pentru ca TAP Portugal s-a retras din Romania la finalul lunii martie, iar Blue Air punea in vanzare bilete pentru Lisabona incepand cu luna iunie. Am decis ca nu vreau cu escala si am ales sa dorm o noapte in Madrid. Am vazut si Spania cu ocazia asta

Cand plec intr-o excursie in afara tarii, imi place sa-mi fac un traseu, sa-mi propun sa vad cele mai misto lucruri in respectivul oras, sa vad si nivelul de trai si cum o duce omul de rand. Daca merg la un concert, trebuie si o vizitare a arenei cu o zi inainte ca sa-mi dau seama pe unde se intra si cum trebuie facut pentru a ajunge la baricade, in fata scenei, la momentul important Momentan n-am putut decat sa ma plimb putin pe Google Maps si sa incerc sa-mi dau seama cum e zona. Oricum, cu cateva zile inainte Hollywood Vampires urmau sa mai cante si alte trupe, asa ca asteptam poze si clipuri ca sa ma edific.

La vreo doua luni dupa ce imi luasem biletul la concert si biletele de avion, stupoare: Vodafone Portugalia a decis sa faca o oferta speciala pentru cei care merg la festival: daca-ti cumperi bilet printr-o aplicatie de-a lor (m.Ticket), ai acces cu 30 de minute inainte de mare masa a oamenilor. Oferta era valabila pentru primii 200 de oameni care vin, in ziua concertului, la portile de acces. Cu asta au reusit sa ma enerveze si pe mine, si pe zecile de fani portughezi care strigau nemultumiti pe Facebook "acum faceti oferta, dupa ce ne-am luat deja bilete?!". Supararea continua cand mi-am dat seama ca nu poti instala aplicatia daca nu ai cont de iTunes in Portugalia (nu mergea nici pe Android, aceleasi restrictii erau si la Google). Iar cont de iTunes Portugalia iti poti face numai cu un card de credit emis in Portugalia. Si chiar daca faceam cont, imi mai luam inca un bilet? Deja platisem 70 de euro plus taxe pentru primul, banii aia se pierd?

Pentru ca nu vorbesc limba portugheza, nici nu am putut lega vreo conversatie pe Facebook cu cei care mergeau la festival. Salvarea a venit, cu ajutorul lui Dumnezeu, de la o amica a prietenei mele - care, ca sa vezi, e portugheza Nu stiam de aceasta Maria si nici nu stiam cat de stranse sunt legaturile intre ea si prietena mea, dar am decis sa apelez la ajutorul ei. I-am explicat ca vreau sa-mi cumpere un m.Ticket si ca ii dau gratis biletul meu la concert, ca n-am ce face cu doua bilete. Fata, deci mai atehnica de felul ei, a vrut sa ma ajute si, cu ajutorul prietenului ei, mi-a cumparat un bilet prin aplicatie. Desigur, costurile au crescut pentru ca nu avea cont de Paypal, iar transferul bancar m-a costat inca 25 de euro. Superb! Din pacate, fata n-a vrut biletul meu, asa ca banii aia s-au pierdut.

Un m.Ticket este, in fapt, un banal SMS:

Cu o zi inainte de concert, m-am plimbat prin Lisabona. Pe la vreo 5 dupa-amiaza, m-am dus sa inspectez zona concertului. Organizatorii au blocat toata strada, iar punctul de acces era la multe, foarte mult sute de metri de scena. In poza de mai jos se vede o masina alba (la capatul sagetii galbene) - pana la masina erau vreo 50 de metri de la poarta de acces. Distanta pana la scena din punctul in care am facut poza era egala cu cea pana la poarta de acces - iar tot acest drum, in panta, trebuia parcurs in alergare a doua zi!

Din clipurile pe care le-am vazut de la concertul lui Bruce Springsteen, din urma cu cateva zile, mi-a ramas in cap ce-a zis un tip, care venise de la 8 dimineata si era a patra persoana la coada! Desi aveam m.Ticket-ul si acces prioritar, am decis sa nu risc nimic si mi-am propus sa ajung a doua zi devreme, pe la vreo 10 dimineata. Nu voi detalia prea mult, dar dieta din ziua premergatoare concertului si de dinainte de concert trebuie sa fie adecvata scopului, ca sa nu ajungi sa te plangi ca altii ca n-ai putut sa te adapi.

A doua zi, dupa un croasant si niste Burn, am plecat spre concert. Am ajuns la poarta m.Ticket si nu era nimeni, dar la cealalta poarta de acces, fara prioritate, era un grup de vreo 6-7 persoane. Ora: 10:15.

O sa trec rapid peste orele in care am stat sa astept. Portile urmau sa se deschida la 15:30 pentru cei cu m.Ticket si la 16:00 pentru ceilalti. In SMS era scris gresit - clasic. Asteptarea a fost lunga pentru ca lumea s-a strans greu la poarta asta, toti stiau ca au prioritate si nu s-au agitat sa vina devreme. La un moment dat a venit o tipa care stia limba engleza si vorbea cursiv, ceva rar in Lisabona, si am putut conversa vreo ora si ceva. Ea era, de profesie, biolog marin si nu am putut sa nu-i recomand serialul "Seinfeld" Din conversatia cu ea am inteles mai multe despre portughezi si felul lor de-a fi, despre brazilieni (si brazilience) si despre cerceii in nas pe care i-am vazut la fete si femei de toate varstele. Dar despre asta o sa mai scriu

La intrare nu aveau voie sa ma controleze cei de la security, ci doar cei de la Politie. Foarte amuzant a fost ca aveam doua plase mari in mana cu diverse (croasante, apa, biletul si alte foi) si dupa ce m-a controlat riguros la corp, in sacose nu s-a mai uitat Si am luat-o la pas grabit spre poarta principala. Acolo m-a intampinat un tip pe care-l cunoscusem cu o zi inainte, cand fusesem in recunoastere, si cu care am legat in scurt timp o mini-prietenie. El lucra la Voda si era responsabil cu tot ce tine de comunicare/fibra la concert. Dupa ce am validat m.Ticket-ul, m-a condus catre zona scenei. Desigur, am ales sa stau in dreapta scenei, pe zona lui Joe Perry. Dupa mai multe zeci de euro platite in plus si ore de stat in picioare am ajuns in zona dorita. Inca se mai faceau probe cu intro-ul de la Hollywood Vampires.

Partea grea a trecut, urmeaza partea mai usoara: asteptatul. Era aproape 16:00 si concertul Hollywood Vampires incepea la miezul noptii. Pana atunci, insa, mai era un spectacol muzical in portugheza si concertul trupei Korn. In public erau foarte multi fani Korn, dar am vazut si ocazionalul tricou cu Aerosmith:

Spectacolul muzical a fost destul de okay, desi n-am prea inteles mare lucru - mi-a explicat, in mare, o tipa de langa mine cu care am discutat una-alta pana la concert. Destul de misto, oricum. Apoi a venit Korn, care au incercat de 3 ori sa cante si n-au reusit. Dupa ce c-au inceput cu vreo ora jumate mai tarziu, le-a picat de fiecare data curentul si a treia oara au renuntat sa mai incerce. Toti cei care incepusera un pogo agresiv pe cateva zeci de metri patrati au plecat acasa, nu inainte sa injure cateva minute bune, din toti rarunchii:

Oh, Rock in Rio, vai p'ó caralho!

Intr-un fel mi-a parut rau, pentru ca desi nu-mi place Korn deloc, m-am pus in locul lor - oare cum era sa vin din Bucuresti pentru Korn si sa se intample chestia asta? Super naspa. Pe de alta parte, s-a recuperat astfel timpul pierdut si concertul Hollywood Vampires a inceput la timp.

Si s-a terminat la timp. Si a fost superb. E pe net, poate fi vizionat si descarcat. Joe, genial ca de obicei, a spart chitara pe "My Generation". Iar Alice Cooper a fost in vana, ca in vremurile bune!

L-am cunoscut si pe Nobu, cel mai mare fan Aerosmith, care mi-a dat o pana de chitara a lui Johnny Depp. Am discutat putin si cu Stage Manager-ul, care mi-a dat o pana a lui Tommy Henriksen si mi-a promis setlist-ul la final. Numai ca a uitat sa mi-l dea... si m-am gandit sa-i reamintesc peste cateva zile, cand urma sa-l intalnesc la Bucuresti