Dupa ce l-au facut pe Bergodi sa plece de la Rapid, pentru ca nu era rentabil, oamenii din conducerea "clubului" au lansat un comunicat de tipul celor pe care le dadea Vadim Tudor. Imi amintesc si acum de o chestie: nemultumit de faptul ca ambasadorul SUA, Michael Guest, nu a raspuns la o invitatie lansata de PRM pentru a participa, la Cluj, la dezvelirea bustului unui fost presedinte al SUA, C.V. Tudor i-a trimis diplomatului american o scrisoare care incepea cu formula "Excelentei Sale, Doamna Michaela Guest, Ambasadoarea SUA la Bucuresti", pentru ca ambasadorul era gay. Scrisoarea deschisa continua: "Am aflat motivul real pentru care dvs, doamna ambasadoare, n-ati putut onora cu prezenta festivitatile: erati la ciclu". Mai departe, Vadim ii cerea ambasadorului Michael Guest sa-si "oficializeze legatura de dragoste cu amantul latin".
Buuun. Dar asta a fost demult, si lumea a uitat. Asa ca Zotta si Copos au zis sa reinvie umorul fin si suptil, neaos si latin, si au scuipat un comunicat:
Domnul Bergodi a mâncat pe săturate la Rapid [11.10.2007]
Conducerea FC Rapid a luat act de ultimele declaraţii ale domnului Cristiano Bergodi, o persoană de care am dorit să ne despărţim, pe cât posibil, în relaţii civilizate. Sigur, orice despărţire este dureroasă, dar nu este obligatoriu să se transforme într-un circ întreţinut, culmea, de către două persoane ce se pretind a veni dintr-o ţară mai civilizată ca a noastră şi care ne-au tot servit lecţii, pe diferite teme, în zilele precedente.
Pentru început, mai întărim o dată o idee tratată oarecum secundar. Nimeni nu l-a forţat pe domnul Bergodi să-şi înainteze demisia, să fie clar! În condiţiile în care se ratase deja un obiectiv foarte important prevăzut expres în contractul fostului antrenor (calificarea în primăvara europeană), i-am dat dreptate acestuia în privinţa utilităţii despărţirii şi i-am acceptat demisia. Mai ales că, într-una dintre declaraţiile sale recente, domnul Bergodi îşi exprimase temerile referitoare la şansele de a-şi realiza şi celelalte obiective. Am considerat că nu e cazul să riscăm ratarea întregului sezon, şi cu asta punem punct acestui subiect.
Acelaşi domn Bergodi ne-a forţat, prin poziţia sa ulterioară despărţirii, să intrăm în amănunte pe care – a se reţine - doar domnia sa ne obligă să le dezvoltăm. Faptul că s-ar fi renunţat la serviciile unui antrenor care n-a fost învins este, şi nu prea, sugestiv. Dacă privim clasamentul actual al Ligii 1, observăm că cele cinci victorii au fost obţinute numai cu echipe din jumătatea a doua a ierarhiei, 13 dintre cele 19 puncte fiind realizate în compania ultimelor cinci clasate. Cu cele trei echipe, Steaua, Poli Timişoara şi Gloria Bistriţa, din prima jumătate a clasamentului nu s-au obţinut decât remize, una chiar în Giuleşti. La Timişoara nu s-a reuşit fructificarea avantajului numeric de care echipa a beneficiat în ultimele 20 de minute ale jocului, iar în Ghencea s-a ratat victoria în faţa unei echipe aflate într-o criză evidentă. Adăugaţi aici eliminarea ruşinoasă din Cupa UEFA şi aveţi imaginea unui traseu nu foarte îmbucurător pentru Rapid, în ciuda lăudăroşeniei exagerate a fostului nostru tehnician.
Tot domnul Bergodi s-a riscat să aducă vorba despre bani şi despre „calcularea mâncării”. E bine, deci, ca opinia publică să cunoască şi faptul, deloc de neglijat, că Bergodi s-a „hrănit” în perioada petrecută în Giuleşti cu nu mai puţin de 184.000 de euro (salarii şi prime, plus facilităţile reprezentate de apartament, maşină, telefon şi bilete de avion)! Adăugând şi „anexa” de contract, extrem de vehementă în prezent, numită Renzo Rossi, suma se duce la peste 200.000 de euro. Rezultă că, pentru fiecare punct obţinut în Liga 1 şi pentru fiecare dintre cele trei remize cu FC Nurnberg (în Cupa UEFA) şi Dinamo (în Supercupă), FC Rapid i-a plătit domnului Bergodi aproape 10.000 de euro!
Traducând altfel informaţia respectivă şi transformând suma din euro în dolari, s-ar ajunge astfel la aproximativ 285.000 USD şi s-ar putea trage concluzia că Răzvan Lucescu, antrenorul care a dus Rapidul până în sferturile de finală ale Cupei UEFA, a câştigat în trei ani de contract mai puţin decât a „mâncat” domnul Bergodi în trei luni!
Este logic, în atare condiţii, ca fostul antrenor să regrete greşeala de a-şi fi înaintat demisia. Rugăm însă opinia publică să ofere şi clubului dreptul ca, dând curs calculelor amănunţite ale domnului Bergodi, să pună punct unei afaceri total neprofitabile din punct de vedere sportiv şi financiar.