Sunt bine, multumesc. Cum adica nu mai dau si eu un semn de viata? Ce sa fac, daca nu stau pe Twitter? 
Hai, ca macar posturile din urma le-am recuperat, daca tot n-am reusit sa scriu cate ceva atunci. Dar m-am gandit - conteaza, nu?
Am vazut "This Is It", pregatirile unui concert ce nu va avea loc niciodata. Azi esti, maine nu si sa realizezi din cand in cand asta te scutura, te trezeste. Din pacate, starea de epifanie nu dureaza mult.
- Ce s-a intamplat cu X, ca nu l-am mai vazut online pe mess?
- A murit, l-au ingropat vineri.
Nu dramatizez, incerc doar sa transmit bit cu bit ceea ce simt. Unul din rarele astfel de posturi de pe acest blog. E echivalentul alora cu "privind marea, simt ca ma pierd in tine" si alte d-astea. Ar trebui sa fie cat mai rare.
In alta ordine de idei, Manchester a revenit de la 1-3 cu TSKA Moscova. Minunea s-a petrecut numai dupa ce au intrat in teren numele grele. Vedeti, deja v-a fugit gandul la fotbal, iar scuturatul de mai sus a devenit inutil.
Va pup si ne vedem joi la Puya la concert.