Majoritatea prostituatelor provin din familii destramate, o spun statisticile. Cand fugi de o copilarie nefericita, trebuie sa gasesti rapid un mod de a trai. Banii invart totul, iar munca se desfasoara acum in oras, unde zilier nu poti fi decat in vechea meserie de satisfacere a placerilor. La polul opus se afla oamenii de geniu, cei care marcheaza existenta celorlalti si pe care toti ii vom aminti intr-un fel sau altul, de-a lungul existentei noastre. Peste ani, aproape nimeni nu-si va aminti de Roscata, fata cu sanii mari din fata bisericii de pe Matasari; foarte multi isi vor aminti, insa, de Nadia Comaneci, Vladimir Nabokov sau Michael Jackson.
S-au scris, se scriu si vor aparea in continuare multe pagini tiparite sau electronice despre Michael Jackson. Socul aflarii vestii trecerii lui in nefiinta a fost prea mare pentru a putea sa dezvolt atunci gandurile mele. Am hotarat sa schimb tema blogului in alb-negru, pentru a marca inceperea unei perioade de doliu sufletesc, alaturi de toti cei care l-au iubit. Din pacate, insa, cei mai apropiati artistului au fost cei care i-au provocat cele mai mari suferinte.
Michael Jackson a fost o persoana nefericita. De la varste mai fragede decat isi poate inchipui cineva, el a fost fortat sa-si dezvolte un talent de care atlfel, poate, nu ar fi aflat nimeni. Tatal sau, capul unei familii numeroase si sarace, a decis ca poate exploata proprii copii pentru a iesi din impas. Intre bataile corectoare ale tiranului sau tata si credintele religioase ale mamei, Michael a crescut fara sa-si dea seama. Traia pentru a compune, iar prieteni ii erau membrii publicului, care au apreciat intotdeauna artistul Michael Jackson. Prins in valtoarea asta, intre bataile de-acasa, constrangerile religioase si nevoia publicului de mai mult, Michael nu a avut timp pentru el. Niciodata.
Cand si-a permis independenta, a avut-o. Odata cu ea, singuratatea absoluta. A inceput sa cheltuiasca, acum isi putea permite orice si-a dorit vreodata. Era timpul pentru a copilari, pentru cea mai dulce perioada a vietii. Si-a facut propria gradina zoo, propriul parc de distractii, propriul sau paradis. S-a inconjurat de copii, lucru blamat de toata lumea. Michael Jackson a gresit, dar greselile, dovedite sau banuite, nu ii pot fi atribuite. Copilul si adolescentul formau, in trupul adultului de treizeci si ceva de ani, un amestec de candoare si virilitate, de inocenta si erotism. O combinatie nociva, atenuata insa puternic de frica lui Michael de rani. Varsta a adus cu sine probleme comune, dar care nu au putut fi intampinate de un organism puternic psihic si fizic, asa ca ele au gasit locul propice pentru a se dezvolta. Michael devine ipohondru, apeleaza la multe operatii estetice pentru a gasi o identitate noua, pentru a se departa cat mai mult de trecutul dureros. Nu cred ca exista clipa din viata lui alaturi de copii in care sa nu se gandeasca ce sa faca mai bine pentru ca ei sa se simta bine. El nu avusese parte de asa ceva - cand era mic, ca urmare a batailor repetate, simpla prezenta a tatalui in apropierea sa il facea sa vomite.
Daca Michael Jackson avea o copilarie linistita, cel mai probabil lumea nu afla despre el. Muzica ar fi ramas un hobby si ar fi fost si acum in viata. La fel, daca Nadia Comaneci nu muncea pana cand palmele batatorite si crapate nu sangerau, Montrealul ramanea mai putin cunoscut in Romania. Nu poti face performanta fara munca, fara sudoare si sange, fara sacrificiu. E trist insa ca performanta cere ca sacrificiul sa fie facut inca de mic, din perioada in care nu poti lua propriile decizii. Este, in felul acesta, un sacrificiu neasumat. Si, desi nu e cu nimic mai presus decat un efort facut in mod constient inca de la inceput, trebuie sa intelegem ca lasa urme mult mai adanci. Exista consecinte atunci cand lipseste copilaria, iar lucrul asta trebuie asumat de parintii care isi duc copii la cursuri de pian, la balet, la gimnastica sau fotbal.
MTV difuzeaza in continuu clipuri cu Michael Jackson, la fel ca in anii '90. In urma cu 17 ani, cel mai mare artist live al planetei concerta la Bucuresti, reprezentatie care a fost singura ce a ajuns pe DVD din tot acel turneu. Nu am putut fi acolo si acesta este unul din marile mele regrete. Mi-as dori sa pot citi, pe 1 octombrie 2009, o recenzie a acelui concert.
As vrea sa zic atatea...dar nu-mi gasesc cuvintele...
Trist...foarte trist...
Eu cred ca daca avea o copilarie normala pur si simplu ar fi avut o desvoltare artistica intarziata...survenita abia la maturitate. Chiar cred ca urla talentul in el Dar trebuia lasat sa creasca sa invete despre ce inseamna munca, succes si viata personala. Ii trebuiau granite adevarate, nu ca cele cu care a incercat sa se inconjoare. Pe de o parte, cred ca a gasit multa bucurie in viata lui, pe de alta parte, i-as fi dorit si mai multa. Ma gandeam si vineri cand am aflat...cred ca nu-i regret atat de mult moartea
sa stii ca, pentru el, moartea a venit ca un fel de izbavire.