Mi-e dor de zilele in care ma trezeam fara sa am un program anume. Ma sculam, mancam ceva si ma gandeam ce sa fac. Poate statea putin la calculator, dadeam cateva telefoane, ieseam pe-afara. Nu era nimic stabilit si fiecare zi se anunta cu posibile surprize.
Timpul trece si am ajuns sa am program in fiecare zi. Nu conteaza ca e vorba de zi de lucru, week-end, vacanta sau sarbatori legale. In fiecare zi exista un program stabilit si agreat in prealabil. Singurul atu pe care il mai am e ca pot sa schimb, uneori, programul. Dar nu pot face ca el sa nu mai existe.
Pe langa programul dinainte stabilit mai exista si lucrurile care apar pe parcursul zilei. Neprevazutul nu mai e ceva atat de rar, de fapt e previzibil, pentru ca se intampla zilnic. Ce nu stii e cu exactitate ramane continutul telefonului urgent si neplanificat, dar el vine zilnic si-ti da peste cap programul.
Am un prieten care nu respecta mai deloc lucrurile planificate cu terti. Daca serviciul intervine sau apare un alt lucru mai important pentru el, iti da cu tifla in mod elegant. Ultima oara m-a amuzat cand a spus ca vine intr-un week-end la munte aproape sigur, "99%". Eram convins ca n-o sa vina si... n-a venit 
Nu-l blamez deloc si voi continua sa-l invit de oricate ori vreau sa-l vad, nu asta e problema. Problema mea e ca, atunci cand nu pot sa particip la vreo sindrofie, nimeni nu pare a intelege. "Hai, frate!", "esti nesimtit" si alte d-astea.
In concluzie, lumea ar trebui sa fie mai intelegatoare. Numai ca, din pacate, se intampla fix invers. Iar intelegerea care iti este aratata are doua cauze: fie respectivul tine la tine, si atunci iti accepta aceste neseriozitati, fie are un interes, te injura in gand si-ti inghite faza. Din pacate, in ziua de azi e din ce in ce mai greu sa vezi diferenta intre cele doua.