Te trezesti in mijlocul unei situatii banale, dar foarte jenanta. Ti s-a rupt tocul la pantof si esti inainte de o intalnire importanta - rupi si celalat toc si zici ca ai balerini? Ai comandat o pizza la miezul noaptii si ai cu 1 leu mai putin decat scrie pe bon - il inviti pe curier la o felie de pizza? Mai sunt cateva secunde pana la meci, ai pregatit masa si ai uitat sa iei paine. Cine iti da pe loc o jumate de paine? Dar cateva linguri de cacao, zahar sau putin ulei?
Situatiile penibile sunt la tot pasul. De fiecare data consideram in mintea noastra ca ne putem baza pe prieteni. Dar cine sunt acesti prieteni? Ii vedem in lista de Yahoo Messenger, in bara de la Gmail sau pe Facebook. Sunt cu sutele, uneori si mai multi. Si, cu toate astea, uneori adevaratii prieteni nu sunt pe nici o lista.
Cand eram mic aveam multi prieteni. Cu majoritatea eram si vecini. Oameni cu care petreceam o mare perioada din zi, afara, la joaca. Ei sunt oamenii care stiu toate detaliile picante ale copilariei - soldatelul furat, primul sarut sau barfele zilnice. Odata cu trecerea timpului lucrurile se schimba si, daca nu ai grija, ii pierzi pe drum si te trezesti singur, printre numele dintr-o lista sau alta.
Nu stiu ce-am sa fac in fiecare situatie dificila care mi se va ivi in viata. Dar stiu cu siguranta ca am cel putin un prieten pe care ma pot baza. Si, pana la confirmari viitoare, ma bucur ca imi poate da cineva un leu la doispe noaptea.
Un comentariu