I love the way you lie...
Eminem si Rihanna in casti. Astept un prieten la FIFA, intr-o pauza de lucru. Imi pun gandurile in ordine si ma gandesc cu tristete ca nu se mai intampla nimic.
E prea tarziu pentru prea multe chestii. Nu e concluzia mea, asa zice la televizor. Naivitatea si indiferenta neamului romanesc nu se prescriu, vom trai cu ele in spinare pe vecie. Oriunde am fi, lucrurile bune se intampla in alta parte.
Muzica rasuna in continuare in casti. Se-aude bine - al naibii flac. Recitesc ce-am scris si concluzionez ca am inceput sa aberez fix ca aia pe care-i urasc: cei cu jurnale online, de tipul "iubito, ai stele in ochi". Probabil pentru ca e proasta ca noaptea.
Imi cer scuze, vorba cantecului de pe repeat. Nu sunt misogin, sunt arhitect. Poate de-aia imi place si ideea de vajazzling, ca da bine.
Suna telefonul. Pe curand.
N-am inteles nimic.
Mai multa lume era in dubii, asa ca am revenit cu inca un post
