O firma romaneasca ia eroii patriei la misto: Penes Curcanul

E greu sa-ti faci o afacere in Romania. E si mai greu sa rezisti in timp, sa ai un brand care creste peste ani si care sa aduca satisfactie atat clientilor, cat si propriilor angajati. Din acest motiv, orice afacere romaneasca cu oarece vechime merita apreciata si sustinuta, pe cat se poate.

Insa exista unele afaceri unde ridicolul conceptului care a stat la baza crearii lor depaseste cu mult rezultatele obtinute peste ani. Conform site-ului oficial penes.ro, afacerea denumita PENEȘ a inceput acum 8 ani si comercializeaza carne, preparate si semipreparate din curcan, produse in Romania. "Peneș Curcanul" e un brand care apartine de BRAVCOD SA, niste unii care s-au gandit ce tare ar fi daca ei, care-si fac o afacere cu carne de curcan, sa faca un joc de cuvinte si sa-si bata joc de un nume cu greutate in istoria Romaniei. Ca, vorb-aia, cine-a fost si Penes Curcanul asta, sa nu poata fi redus la un stupid joc de cuvinte? Nu e deloc onorant, ca sa nu spun mai mult, pentru o firma romaneasca sa-si construiasca brandul pe un joc de cuvinte pueril. E la fel de josnic precum ar fi un business de drujbe si fierastraie electrice numit "Brancoveanu" sau un produs insecticid cu numele "Aprodu". Privind imaginea de mai jos, veti remarca cum logo-ul brandului ia in derizoriu armata dorobantilor, atat de frumos evocata in culori in tabloul lui Nicolae Grigorescu, "Dorobantul". Creatorul logo-ului a preluat caracteristicile uniformei si culorile acesteia, schimband pusca cu baioneta intr-o lingura si dotand curcanul cu furculita si cutit la cingatoare. Pentru a intregi bataia de joc la adresa simbolurilor nationale, curcanul este desenat purtand pe piept o decoratie cu steagul Romaniei.

Sergentul Constantin Turcanu l-a inspirat pe poetul Vasile Alecsandri sa scrie, in 1877, poezia "Penes Curcanul", aparuta in 1878 in "Convorbiri Literare". Constantin Turcanu s-a nascut in tinutul Vasluiului in 1854. La varsta de 21 de ani, in 1875, a intrat in randurile Regimentului 13 Dorobanti, ajungand la gradul de sergent in1877. Constantin Turcanu a fost veteranul a nu mai putin de patru campanii purtate de armata romana: Razboiul de Independenta (1877-1878), al doilea Razboi Balcanic (1913), Primul Razboi Mondial (1916-1918) si campania din Ungaria (1919). Decorat de Regele Carol I cu "Virtutea Militara" si apoi cu "Steaua Romaniei" in gradul de cavaler, Constantin Turcanu a trecut prin perioade extrem de grele ale istoriei Romaniei, fiind printre cei 300 de supravietuitori ai regimentului din care facea parte, care numarase initial 1200 de oameni. Ranit de mai multe ori, Constantin Turcanu a trecut pe langa moarte in 1877, cand a fost prins in cange de turci, dar a reusit sa scape dupa ce mantaua pe care o purta s-a rupt. In urma lui, un sublocotenent a fost taiat in bucati si aruncat pe marginea santului.

In urma faptelor de vitejie, Constantin Turcanu a ajuns la rangul de plutonier adjutant, maximul epocii pentru subofiteri. Dupa ce iese din randul cadrelor active ale armatei, in 1880, Turcanu se prezinta voluntar in 1913 pentru a lupta in cel de-al doilea Razboi Balcanic, la varsta de 59 de ani. Trei ani mai tarziu, la 62 de ani, se prezintă voluntar pentru a lupta pe durata intregului Prim Razboi Mondial, distingadu-se in luptele de la Oituz si obtinand gradul de plutonier major. La sfarsitul razboiului, Constantin Turcan fusese decorat cu medaliile "Trecerea Dunarii", "Aparatorii Independentei", "Medalia Comemorativa Rusa" si, in mod cu totul exceptional, "Steaua României cu spade", care era rezervata exclusiv ofiterilor, precum si ordinele "Victoria", "Virtutea Militara", "Serviciul Credincios" clasa I-a, "Crucea comemorativa a razboiului 1916-1918" si "Mihai Viteazul". In plus fata de distinciile oferite de statul Roman, Constantin Turcanu a primit "Crucea italiana de razboi" si medaliile poloneze "Crucea vitejilor" si "Crucea de razboi".

In 1920, la 66 de ani,  Turcanu a fost avansat la gradul de plutonier major si a fost mentinut, la cererea sa, in serviciul activ al Armatei Romane, unde a ramas pana in ziua mortii sale, in 1932. In memoria eroilor vasluieni care au luptat in Razboiul de Independenta si Primul Razboi Mondial a fost construit in Vaslui in anul 1934 Mausoleul Penes Curcanul, in centrul caruia se afla si crucea memoriala a eroului Constantin Turcanu.

Constantin Turcanu a fost inmormantat in cimitirul "Eternitatea", alaturi de ceilalti noua dorobanti. Am luat legatura cu nepoata lui Constantin Turcanu, doamna Iuliana Gabriela Grazynska, de la care am aflat ca stie despre compania respectiva si felul in care este folosit supranumele de "Penes Curcanul": "Am citit acum an un stirea. Ce va pot spune? Oamenii, din dorinta de a atrage atentia in sens comercial, isi denumesc dupa bunul plac produsele, fara a tine cont de consecinte, sentimente, valori", a declarat doamna Grazynska, care locuieste in Polonia. "Constantin Turcanu a fost unchi al bunicii dinspre tata. Singura data cand am aflat despre acest fapt a fost in 1970, la o scurta vizita in Vaslui. Bunica nu mai traia... Pentru mine cert este ca patriotismul se mosteneste. Avea in gene loialitatea fata de patria si neamul din care facea parte. De asemenea, trebuie sa fi avut in gene si o fire de razboinic si simt al dreptatii. Odata ce ai innascute aceste necesitati, nu poti pune capat. Si mai trebuie sa fie si o alegere de sus.", a completat doamna Grazynska. In incheierea scurtului interviu, am intrebat-o daca doreste sa lupte in vreun fel impotriva companiei care foloseste brandul "Penes Curcanul". "Nici sanatatea, nici distanta nu imi permit. Insa ma bucur ca oamenii de buna credinta [gandesc] drept. Va multumesc!", a incheiat Iuliana Grazynska.

Timp de mai bine de 50 de ani, pe strazile Vasluiului se putea vedea un sergent, mergand drept ca la parada, cu o uniforma bine croita, pe vestonul caruia straluceau multe decoratii militare romanesti si straine.

Blah, blah, blah

14 − ten =