E destul de ciudat cand, vorbind cu persoane sub 30 de ani, descopar ca nu avem aceleasi repere ale copilariei. Desi e absolut logic, de multe ori raman surprins, uneori chiar amuzat.
Intr-o discutie cu o prietena, am adus vorba de Sandy Belle, personajul de desene animate pe care l-am urmarit cu placere in copilarie. Imi amintesc ca nu aveam televizor color si am aflat multi ani mai tarziu ca fata avea un ciorap de o culoare si altul de alta culoare.
Cand am adus vorba de Sandy Belle, am sesizat o urma de nelamurire pe fata amicei mele. Fara sa ma gandesc prea mult, am intrebat-o daca chiar nu a auzit de acest personaj. Mi-a raspuns pe un ton calm ca a auzit de Sandy Belle "doar la nivel de jignire" 
Pentru cei mai putin familiarizati cu jocurile de cuvinte pe care le faceau adolescentii in urma cu 25 de ani, jignirea la care se referea amica mea e cuvantul "sandibel", derivat din "handibel", care la randul lui e derivat din "handicapat".
Personalul Sandy Belle s-a pierdut in negura anilor '90 si tot ce a ramas in urma lui e un cuvant jignitor extrem de rar folosit.
Nu era "sandilău"?
Sa stii ca m-am gandit si la varianta asta, dar la noi la bloc nu foloseam deloc acel cuvant. Poate ca in alte parti "sandibel" a derivat din "sandilau".