In metroul din marile orase europene te poti descurca fara sa stii limba tarii respective. Desigur, ajuta sa intelegi cum functioneaza delimitarile zonelor din Paris si care e diferenta intre metrou si RER, dar nu e vital pentru a te putea deplasa dintr-o parte in alta. Spre exemplu, nu stiu trei cuvinte in germana si am mers cu metroul prin Munchen fara dureri de cap.
In Bucuresti, lucrurile stau altfel. Nu numai ca trebuie sa stii bine limba romana, dar daca vii prima data din alt oras, ai nevoie de harta. Desi n-avem decat vreo cincizeci si ceva de statii, ele devin un adevarat labirint daca incerci sa te iei dupa marcajele din pasaje. Spre exemplu, ce poti intelege din imaginea de mai jos?
Toate drumurile duc la Gara de Nord, aparent! In Paris, spre exemplu, instructiunile sunt cu zecile pe metru patrat:
De curand am observat c-au introdus si texte in limba engleza care te anunta ce statie urmeaza. Desigur, din lipsa unui numar mai mare de caractere, s-a recurs la stangacii de genul celei de mai jos:
Se vorbeste mereu ca suntem cu X ani in urma "vestului". Din pacate, acest X nu este fix si nici nu se micsoreaza, ci a crescut si creste in continuare. Daca la Revolutie aveam un handicap de 50 de ani, acum cred ca numarul s-a dublat. La peste 25 de ani de la Revolutie, noi avem in plan mareata realizare de a lega, printr-o linie de metrou, Bucurestiul de Aeroportul Otopeni. Pai, daca am avea infrastructura de metrou pariziana si ne-am urca la Universitate ca sa coboram la Ploiesti, aia cum ar mai fi?