Piesa celor de la 4 Non Blondes, "What's Up", a fost pe repeat la mine in boxe toata saptamana. Linda Perry a compus, de-a lungul timpului, piese absolut bestiale, dar pe care nimeni nu i le atribuie din simplul motiv ca nu le-a cantat ea. In paralel cu muzica ei, la televizor s-au desfasurat fortele politice, pe 'mute'. Toata saptamana, toata luna si probabil pana la sfarsitul anului vom auzi aceleasi dezbateri cu politicieni care promit, se acuza si se aliaza.
La 25 de ani de la Revolutie, versurile piesei "What's Up" reprezinta coloana sonora a vremurilor pe care le traim. Daca Linda Perry vorbeste de lumea inconjuratoare din perspectiva unei femei de 25 de ani, noi resimtim aceleasi probleme acum, cand Romania are, in forma actuala, aceeasi varsta.
Twenty-five years and my life is still
Trying to get that great big hill of hope
For a destination
Romanii sunt perplecsi si continua sa nu aiba alternative viabile la urne. Cand s-a afisat lista celor 14 (paisprezece!) candidati la presedintie, am stat stramb si m-am uitat drept, exclamand acelasi "What's Up", in forma romaneasca: care-i faza?
Care-i faza cu astia? Sunt toti o apa si-un pamant, sunt din acelasi aluat si s-au aliat fiecare cu fiecare, de-a lungul timpului. Unii sunt mai mici si mai neimportanti, insa cei cu sanse reale sunt atat de odiosi, incat nu vad nici o diferenta intre ei. Cele 3 mari partide, PSD, PNL si PDL au fost toate la guvernare. Au avut presedinti, au avut guverne, au contribuit la mizeria in care ne aflam acum. Si suntem pusi sa alegem intre ei. Ala bala portocala, ca tot aia e.
Am sperat in '96, la primul meu vot, sa scap de Iliescu. Si am scapat, dar a fost la fel de prost. Apoi am fugit cu sufletul la vot sa nu iasa Vadim, ca intram naibii in cine-stie-cate embargouri. Dup-aia am chiuit de bucurie cand a castigat Basescu in 2004, in fata lui Nastase. Si apoi s-a rupt filmul. La alegerea urmatoare, intre Basescu si Geoana, mi-am dat seama ca optiunile s-au terminat. Nu mai exista 'altcineva'. Nu mai e loc de speranta. Am ajuns de unde am plecat, s-a inchis cercul.
De-acum incolo va fi la fel: PSD, PNL, PDL. Si mai pleaca oameni din vreunul din astea, vezi formarea UNPR, ca apoi sa se alieze inapoi. Si apoi se aliza intre ele, precum la formarea USL sau ACL. Si noi pastram iluzia alegerii "raului celui mai mic", dar de fapt nici acest lux nu-l mai avem. Fiecare dintre actualii candidati la presedintie are busola stricata si nu poate naviga ambarcatiunea. Unii o trag 'hais', altii 'cea'. Si, pentru completarea metaforei, vedem ca "apele" nu sunt decat politicile externe ale celorlalte tari, care ne duc acolo unde vor ele.
Linda Perry mai spune ceva in cantecul ei:
And I pray,
Oh, my God, do I pray
I pray every single day
For a revolution
Spre deosebire de povestea din versuri, noi am avut o 'revolutie' cand a trebuit, cand ne-a fost randul. N-a iesit cum am sperat, iar acum nu facem decat sa ne ducem crucea pe care ne-au dat-o 'ei'.
asta ptr ca suntem o tzara de fatalai care comentam pe bloguri in loc sa luam atitudine
daca aveam sanje in boashe ieseam si rezolvam problema,pana atunci hai sa nu mai comentam
cele bune..
nu mai iese nimeni. ce s-a intamplat la piata universitatii a fost apa de ploaie.
in '89 am fost impinsi din afara, plus ca ajunsese cutitul la os. acum nu mai e la os pentru 95% din populatie, ca atunci...