Am primit pe nepregatite o invitatie la fotbal. Era aproape de casa si pe unii ii mai stiam, asa ca am decis sa ma duc. Dupa primul gol, am simtit din nou sentimentul de a juca fotbal de placere. Majoritatea celor din teren erau in nota serii, toropiti de o zi torida. Cu alte cuvinte, n-am fost cel mai slab de pe teren si am marcat si un gol spectaculos. Ura!
Foarte rar scriu pe blog chestii din viata de zi cu zi, iar acesta e unul dintre acele momente speciale. Sunt bucuros ca s-a jucat pana la plictiseala si epuizare, in stilul old boys. Sunt bucuros ca am fost invitat si ca nu m-am facut de ras, desi n-am mai jucat de ceva timp si nu prea cunosteam lumea. Pe langa toate astea, simt si tristete, mai ales cand ma gandeam ce dese erau astfel de partide in urma cu ceva vreme. Numai ca timpul nu sta pe loc - oamenii se angajeaza, se casatoresc, fac copii sau dispar din peisaj.
Simt o oboseala placuta in oase si cred c-o sa ma intind putin...