La primul drum cu autobuzul dupa ce s-a mutat in Bucuresti, o fosta prietena a fost palpata pe fund de un cetatean interesat de textura blugilor ei. A fost primul ei contact cu laturata dezaxata a Bucurestiului. O alta prietena mi-a povestit cat de grotesc e sa astepti linistita troleul si sa te trezesti ca cetateanul de langa tine si-o freaca cu nonsalanta in vazul lumii. De multe ori, fetele umbla cu casti in urechi fara vreo muzica din capatul celalalt al firului, numai pentru a pretinde ca nu aud comentariile grosolane si fluieraturile pe strada. Si nu e vorba ca se imbraca ele in vreun fel, poti sa fii imbracata in orice si sa arati oricum, tot ai parte de reactii jegoase de cateva ori pe luna.
Am citit deunazi o stire ca o tipa a gasit o camera ascunsa intr-o baie la Starbucks, in America. Practic, cineva a pus-o acolo ca sa inregistreze niste femei care isi fac nevoile. E chiar atat de interesant sa vezi asta? Cum sau cat trebuie sa fie afectat creierul cuiva ca sa se poata masturba la asa ceva? Din reactia politistilor am inteles ca fenomenul este destul de raspandit. Sfatul lor a fost ca, atunci cand intra intr-o baie publica, femeile sa verifice intai sa nu existe vreo camera ascunsa prin locurile mai greu accesibile. Practic, inainte sa-si rezolve problema pentru care a intrat la baie, o femeie trebuie sa faca si o mica inspectie a cabinei, sa nu cumva sa existe vreo camera video!
La o simpla cautare pe Google apar jdemii de rezultate cu femei filmate in wc-uri publice, in dusurile de la mare, in vestiar la sala si alte locuri. Culmea, aceste videoclipuri au zeci sau sute de mii de vizualizari. De fapt, asta e mai naspa, faptul ca exista cerere pentru aceste materiale. Si atata timp cat exista cerere, va exista si oferta cameramanilor amatori. Amatori de puscarie.
