Depeche Mode la Bucuresti in 2006

Nu-mi place Depeche Mode. Nu mi-a placut niciodata. Pot spune ca agreez melodii ca "Enjoy The Silence" sau "Personal Jesus", dar in afara de 4-5 titluri, nimic. N-am avut niciodata un mp3 cu Depeche pe hard disk.

Imi place sa merg la concerte, atunci cand consider ca pot descoperi artisti interesanti al caror talent artistic nu il detest cu desavarsire. Cand am auzit ca vine Depeche la bucuresti, am zis ca va fi un eveniment important si am hotarat sa merg. Scartar de fel, mi s-a parut mult un bilet de 900.000 (cele din fata scenei). 600.000 ar fi fost ok, dar eram prea departe de scena si nu rezist.

Locuiesc aproape de stadion si am zis ca pot risca o plimbare ca sa vad daca intru cu spaga. In romania inca te mai poti baza pe spaguirea 'oficialilor' si eram convins ca pot intra. Am incercat sa cooptez cativa prieteni (cum am mai incercat si pentru HIM sau Shakira) si, ca sa vezi, nimeni n-a cuplat. Buuun.

Dupa ce m-a lasat balta si ultima sperantza a serii, am hotarat sa ma duc singur. In cel mai rau caz pierdeam o ora din viata dand tarcoale stadionului. Stiam ca in deschidere "canta" Sistem si Suie Paparude si am zis ca pot sa ma duc lejer mai tarziu. Concertul incepea la 8. Pe la 7 m-a sunat un prieten care intrase si mi-a zis ca s-a anuntat: Depeche intra in scena la 9:30. Bun.

Pe la 8:50 am plecat cu 335-ul si am coborat la a doua statie. Vorbisem cu un prieten cu care mai joc fotbal prin imprejurimile stadionului (o data chiar pe gazon!) si mi-a sugerat o cale de acces care poate nu e pazita. Fusesem in recunoastere cu o ora inainte si erau cate unul sau chiar doua randuri de jandarmi si chiar nu se putea trece cu spaga.

Pe la 9:00 am ajuns la poarta unei baze sportive cu teren de baschet si pista de atletism, vecina stadionului. Acolo, cativa jandarmi si un paznic de la baza. Pentru concerte ma imbrac destul de prost, cu hainele de fotbal deci nu am avut o problema cand i-am spus paznicului ca intru sa ma duc la baschet. Si am intrat.

La celalalt capat al bazei sportive (capatul care da in zona din jurul stadionului Lia Manoliu) nu era nici urma de jandarm si am patruns.

Imi atinsesem primul scop. Acum, singurul lucru care ma mai despartza de Depeche Mode era o poarta de acces. Chiar daca ma dusesem atarnache, la mica ciupeala, am zis sa ma respect si sa incerc sa intru in sectorul A, din fata scenei. M-am plimbat pe la porti vreo 20 de minute de ma ingrijorasem ca nu mai intru. Doar n-o sa intru dupa ce intra Depeche in scena, nu? Exact. Un paznic de la firma de security Bronic mi-a facut semn sa astept, ca o sa se poata intra mai tarziu... dar cat de tarziu? M-am mai invartit, am mai vorbit cu lumea. La un moment dat, pe la 9:22 m-am dus la o jandarmita si am intrebat-o de la obraz: credeti ca se poate intra fara bilet? Ea mi-a raspuns ca nu crede ca pe la poarta respectiva se poate, dar ca pot sa incerc sa merg la porti in jurul carora nu roieste lume... si sa ma adresez oamenilor de la Bronic, nu jandarmilor. Ok, macar stiu ceva concret.

Ma duc la o poarta de acces spre sectorul opus scenei, cel cu scaune, de 800.000. Acolo, la poarta, mai negocia cineva. Erau 5 oameni si dadeau 500.000 de caciula. eu imi luasem 350.000 ca sa nu fiu tentat sa dau mai mult Si oricum nu voiam sa-i cheltuiesc pe toti (scartar, am mai zis). Asa ca ma duc la urmatoarea poarta. Acolo nu era nimeni. M-am adresat la o jandarmita, aia a chemat-o pe sefa ei... Sefa ma-ntreaba daca sunt singur. I-am zis ca da. A zis ca pot sa intru daca ii omenesc pe paznici. Am trecut de ea si am ajus la aia de la Bronic, care stateau pe trepte la o caterinca. Le-am dat 100.000 si m-au lasat sa trec.

Am ajuns in sectorul peluzei opusa scenei. Lumea statea jos. Ce plictiseala. Am zis ca trebuie sa ajung pe gazon. In timp ce coboram scarile, m-am gandit sa intreb pe cineva daca are un bilet folosit. Mi l-a dat. Uraaa! Am coborat pana jos la paznicii de-acolo si le-am zis ca am bilet de 800 si ca vreau sa intru pe gazon, unde costa 600.000. Au zis ca nu pot sa trec decat daca am bilet cu rand pana la 5. M-au intrebat ce rand am... am cautat sa ma uit repede pe bilet sa nu bata la ochi: 12. Cica nu pot sa trec pe gazon, ca am peste 5; tot ei mi-au sugerat sa-mi fac rost de-un bilet cu randul 5. Ma pregateam sa fac asta cand, de mila, de sila, imi zice unu': cati sunteti? Ii raspund ca doar eu si ma lasa sa trec. Mersi.

Ajung la gardul despartitor intre sectorul B si A exact cand a inceput concertul. Of, ce departeee eee! Am venit pana aici sa-i vad in zare? Sa incercam sa ne mai apropiem. Ma gandesc sa ies in margine, afara din sectorul B si sa ma duc spre A, sa le arat ca am bilet de 800 si sa le mai dau 100 ca sa ma lase in A (la 900). Cand am ajuns in stanga de tot, un tip sarea gardul dinspre B spre A. Un gardian l-a oprit si i-a cerut biletul. Tipul avea bilet de A si l-a lasat sa treaca. Dar paza era debusolata in zona aia si pana una-alta, a mai sarit un tip. Paznicul l-a oprit pentru ca nu avea bilet de 900. Intre timp, ma da sa sara o tipa... i se face frica, sta putin, se codeste si nu mai sare. Sar io, ce naiba. Ma ajuta aia din spate ca imi rupeam piciorul in aglomeratie. Ma opreste paznicul. tipul de dinaintea mea o ia inainte si paznicul e deja derutat. Ii arat ca am bilet. Se uita la el, vede ca-i de B... ii arat si 100.000. Nu vrea sa-i ia. In spatele meu, mai sar doi tipi gardul. Paznicul se duce sa-i opreasca. I-am lasat biletul meu si am plecat spre scena.

In sectorul A lumea era inghesuita. Am inceput sa avansez pe margine si apoi usor in lateral, de-a latul stadionului, paralel cu scena. E foarte greu sa penetrezi in adancime Oricum, cel mai bine e sa treci prin fata fetelor, de mila-de sila-de neputinta-din bun simt te lasa sa treci. Si am tot trecut pana vad un alt gard! Opa! Asta nu e prevazut pe nici o harta. Ce kilu...? O iau in continuare de-a latul, paralel cu scena (eram la vreo 30 de metri). Deja se-auzea a doua melodie (care-o fi aia). La un moment dat observ un fost coleg de facultate si dau sa-l salut. In spatele lui ma vede un alt fost coleg si actual bun prieten, care era cu prietena lui. Si mai erau si altii, cam vreo 10. Ma rog, stau la o vorba vreme de 20-30 de secunde si aflu ca cei care erau chiar in fatza scenei venisera de la 2:00. Si ca el venise de la 4:00 si era deja plina zona aia. Si tot 900.000 costa si biletul alora. Hmmm.

Stau putin, dupa care ii spun ca e prea departe si ca eu vreau sa incerc s-ajung mai in fata. Ii cer biletul lui de 900 ca sa fiu acoperit si plec (de-a latul, spre dreapta scenei). Si merg, si merg... si ajung in celalalt capat (dreapta). Incerc sa inteleg care e faza cu gardul ala suplimentar, cand... dau cu ochii de Andrei Gheorghe. Mi-a stricat seara. Ii zambesc amar dar nu cred ca vedea ceva. Era dus. Nu stiu ce trasese, ce bagase, dar era dus. La un moment dat l-am vazut aplecat, cu mainile pe genunchi, si am zis c-o sa-i vina rau. Ma rog, naspa.

Am incercat sa ma bag in seamna cu bodiguarzii, dar nu s-au lasat induplecati de spaga. Mi-au zis ca pentru "sectorul special" trebuie sa am o bratara. Se dadusera la pranz de catre Vodafone primilor 2000 (?) de oameni care au venit la stadion. Si cat costa o astfel de bratara, zic subtil. Nu sunt de vanzare, bla bla bla. Am vorbit cu vreo 4 bodiguarzi si deja pierdusem 4 melodii pe care nu le stiam oricum. Devenise o chestie de orgoliu, ma ambalasem

Stau putin si vine unul sa-mi vanda o bratara... 300.000. Pleaca, dom'le, de-aici! Mai stau (se vedea chiar bine desi era in lateral, era misto ca nu era lume in jur si stateai lejer). Dupa cateva secunde ma striga un bodiguard... imi da o bratara. O pun si le-o arat celorlati (s-au si mirat de unde am 'produs-o'). Ce bine; dau sa ma revansez cu bani, paznicu' refuza. Mirat, intru. Imi croiesc drum prin multime si ajung langa rampa lateral dreapta a scenei.

Acolo am stat tot concertul. Un moment interesant a fost cand a iesit David Gahan "la rampa", a venit pe rampa spre public si a strans mana unei fete aflate pe umerii prietenului ei. Fata era in extaz! Prietenul... nu stiu. Celalalt moment interesant a fost cand la 50cm de Martin Gore a cazut un mare lantz de otel de sus (care nu stiu ce sustinea). N-a cazut cu viteza, dar a cazut pana jos... destul cat sa-i creeze o eventuala mini-comotzie M-am panicat, din mai multe motive. Cam ca atunci cand mi-a stat inima-n loc vazandu-l pe Tudor Chirila ca urca pe balustrada de la Sala Palatului...

Atmosfera incendiara, ma luasera transpiratiile si foamea. Au cantat si cele 3-4 melodii pe care le stiam eu, deci ma pot considera multumit. Pacat c-am fost singur. Am fost mirat sa vad lumea ca pleaca fulgerator de repede, asa ca am inaintat pana la gard. M-am intalnit cu un membru al fan club-ului din Bulgaria care a cerut setlist-ul pe care-l avea cameraman-ul lipit sub camera. Dupa ce-a plecat bulgaru', am vazut ca mai exista un setlist si cameramanul voia sa-l faca avion si sa-l arunce spre noi (eram la 3 metri de el, totusi). Am vazut mai multi oameni interesati si atunci i-am sugerat sa nu-l arunce, ci sa-l ofere cuiva. I l-a dat unei tipe. Extaz. Apoi a mai aparut un setlist (adica, o foaie A4 printata din Word cu ordinea melodiilor) pe care l-am luat eu. L-am felicitat pe cameraman pentru cateva shot-uri foarte dificile si care iesisera misto in timpul concertului, i-am multumit si am pornit pe iesirea de vizavi de tribuna oficiala.

Mergand pe culoarul spre iesire, cautam din priviri prin multime prieteni sau cunoscuti cu care sa ma intorc acasa. Mmm... nimeni. Cand sa ies din stadion, am observat o usa deschisa in stanga mea. M-am gandit putin si... am intrat. Era un culoar intunecat si la capatul lui se zareau 2 usi cu lumina in spate. M-am gandit ca acolo este intrarea principala, pe unde au acces artistii. Pe hol am zarit un caine si mi-am spus sa nu ma duc pe culoar de frica sa nu ma muste, vazandu-se incoltit (am o chestie cu cainii, ma rog). Asa ca am urcat la etajul 1 Acolo, tot un culoar, multe scaune de tip 'vizitator', dar din piele, si 2 usi care dadeau intr-o incapere. M-am uitat pe langa panza care le acoperea pe partea cealalta si am zarit niste fructe, semn ca era o sala de protocol. Am miscat de usi, erau blocate. Am coborat. Cainele era acum la usa pe care intrasem. L-am usuit de-acolo (ca pe gaini) si am purces pe culoarul inca neexplorat. La capatul lui, tot 2 usi mascate (de pe partea cealalta) de un panou. Am dat sa le deschid: supriza, s-au deschis. Am zis "ce-o fi, o fi" si-am intrat discret, pe langa panou. nici un jandarm. Am adoptat o fata sictirita si fara chef si m-am plimbat pe la parter pe-acolo (aveam tricou negru, blugi albastri, un veritabil crewman). Am vazut garderoba trupei, jachete, pantaloni, palarii, ochelari de soare... o gramada de chestii. Erau vreo 2 tipe care incarcau toate astea si nu m-au luat in seama. Puteam sa plec imbracat ca David Gahan si sa mai dau si autografe, ca nu se prindea nici dracu'. Dar macar poruncile non-sexuale sa le respect, si n-am furat nimic. Am iesit pe usa principala, printre paznici Bronic, nimeni nu mi-a zis nimic. Intre timp de afara se auzise un strigat de bucurie, semn ca formatia tocmai pleca (asta se intampla mai devreme, cand eram pe culoarul de la etajul 1, deci clar nu aveam cum sa mai vanez un autograf).

M-am mai plimbat vreo 2-3 minute pe-acolo si am luat-o spre casa. Halal paza la Depeche. Firma Bronic e un fel de copie proasta a lui Bronec (in bunul stil Adibas, Mike sau AMUP).

Am citit pe site-ul myticket cum ca se mai pusesera in vanzare bilete la tribuna 0, cu 3.500.000. Cum naiba sa platesti o galagie de bani ca sa stai jos? De-aia nu prea inteleg eu concertele de la Sala Palatului si as opta pentru Polivalenta cand vine vorba de Vama Veche.

Una peste alta, a fost o seara foarte misto. Daca ati citit pana aici, inseamna ca nu v-am plictisit. Nici eu nu m-am plictisit la concert. Dar tot nu-mi place Depeche Mode.

Acest post este înscris în concursul "Blogger la concert" organizat de InConcert.ro şi Bettershop. Scrie şi tu despre cel mai tare concert la care ai fost!