Dupa ce am vazut poza asta cu Steven Tyler in metroul din New York (magistrala E - pentru cunoscatori), m-am gandit cat de educat trebuie sa fii, cat de retinut, incat sa te abtii din a-l aborda. Si nu e vorba ca as agasa orice vedeta - n-as incerca sa intru in vorba cu... nu stiu, Ricky Martin 
Dar sa ai sansa sa intri in vorba cu Steven Tyler, cu Slash, cu James Hetfield si orice alt 'monstru' de genul asta - cum te abtii?
Mi se pare imposibil.
Alex, majoritatea nu sunt dusi ca noi...
Eu e posibil sa ma abtin pentru ca ma gandesc ca eu as vrea sa fiu lasata in pace sa-mi vad de ale mele. Recunosc ca atunci cand m-a recunoscut cineva si mi-a zis asta nu m-a afectat in nici un fel, dar a fost mereu cand vorbeam deja cu persoana respectiva si e cu totul altceva sa te ia cineva din senin cand esti pierdut cin gandurile tale. Nu stiu exact cum sa explic, e ceva de genul... acknowledge the humanity in them and respect their human right for space.
Daca nu par preocupati de altceva, poate, poate ca ar exista totusi posibilitatea sa-i abordez "light", putin distant, ca o fata... I really like X think you're wearing. Ar fi sincer. Cred ca s-a intamplat sa-ti zic in cateva randuri referitor la o poza sau alta cu Steven ca as purta ceva din ce poarta el in poza respectiva. Pe James l-am vazut de un nspe mii de ori cu tricouri Motörhead - ar fi amuzant de vazut cum ar reactiona daca cineva l-ar aborda cu un comentariu strict legat de asta
Dar na, in general, pentru majoritatea oamenilor cred ca mare parte a raspunsului la intrebare e deja in ce ai postat...
Cat se poate de serios, majoritatea oamenilor de orice natie (exceptand poate nordul Europei, na!) nu sunt nebuni dupa genul asta de muzica.
Ca sa nu mai spun de faptul ca nici eu care is dusa, nu stau sa ma uit in dreapta si-n stanga ca poate vad pe cineva, in general sunt destul de pierduta in gandurile mele.
Plus ca am vazut recent un interviu cu James in care a fost intrebat daca poate sa iasa la cumparaturi ca un om normal si a zis ca da, unde locuieste oamenii sunt obisnuiti sa-l vada tot timpul, nu e un eveniment.
PS - Tocmai am vazut asta si nu sunt genul "overly emotional", dar mi-au data lacrimile. OK, e posibil sa nu ma abtin doar ca sa spun multumesc.
Eu cred ca ceea ce numesti "dus" este de fapt nivelul la care apreciaza cineva muzica, nivelul la care il pasioneaza un artist. Si aici ma refer la energia non-sexuala, nu cea din seria "mama ce buna e Sharon Stone".
Deci daca ai in tine o anumite energie, o pasiune pentru un artist, nu cred ca poti sa nu fi "dus"... adica nu poti sta locului in metrou, cu artistul langa tine
Eu l-as aborda politicos, "excuse me, sir", dar hotarat. Pana la urma e o ocazie unica, metroul are un numar finit de kilometri de sine
Imaginea catre care ai facut link descrie exact sentimentul despre care am scris mai sus:
Dear Music,
Thank you for being there when nobody else was.
Daca cineva nu a trecut prin asta, nu are nici o problema in a se abtine de la aborda respectiva vedeta. Imi amintesc ca acum vreo 17-18 ani a trecut pe langa mine Stefan Banica jr. Si nu am putut decat sa zambesc cand am vazut ce mic de statura e. Nu am simtit nimic mai mult, asa ca am lasat omul in pace, ca doar nu fac colectie de autografe in Oracol.
N-am zis ca ar fi ceva rau, sa stii.
Si da, exact, nu te intereseaza sa abordezi orice celebritate.
Dar in unele cazuri... ma gandesc cat a insemnat muzica lor pentru mine, ca e fenomenal ca au facut atatia oameni fericiti si exista nevoia de a multumi. Explicit pentru ca n-au un glob de cristal sa le spuna ca persoana care pare ca e preocupata de altceva dar de fapt ii priveste in geamul metroului le e atat de recunoscatoare.
Da, ai scris foarte misto. Cam asta e ideea...