Nu stiu cata lumea mai citeste ce scriu aici pentru ca nu ma uit pe analytics. Blogul asta e un jurnal, mai mult personal decat un blog in sensul romanesc al cuvantului. Precum in ascunsele colturi ale Tumblr-ului, aici gasiti un amalgam de lucruri interesante, amuzante, dar si plictisitoare sau cringe. Asta e oglinda impura a gandurilor mele, o supapa de refulare, dar si o scena pentru idei care nu se vor materializa vreodata in fapte.
Pandemia m-a scos din ritmul obisnuit pentru vreo 3 ani si probabil imi vor fi necesari tot atatia ca sa-mi revin. Pana la urma, mizeria asta de virus, potentata de masurile luate de autoritati, ne-a dat-o la temelie tuturor.
M-am gandit la 2-3 mici proiecte care sa-mi aduca licarirea aia in ochi, cand te bucuri ca faci ceva interesant. Sper sa le aduc la lumina in urmatorii 1-2 ani. Urati-mi spor!
Ci vorbiamo