AC/DC la Bucuresti 2010

Era duminica, ora 21:00 si asteptarea inca nu luase sfarsit. Au fost atatea zvonuri despre venirea lor in ultimii ani, incat inscrisurile cu numele trupei, tricourile cu omniprezentul fulger, nimic nu putea garanta prezenta AC/DC. Dar, pana sa inceapa show-ul...

Ziua de duminica a inceput, pentru unii fani, la ora 8 - dimineata. Veniti cu trenul din provincie, un grup de tineri era in fata portii de acces la Golden Circle de ore bune cand am ajuns, pe la 11:30. Din capul locului am remarcat organizarea, atat prin faptul ca deschiderea portilor era programata pentru ora 15:00, cat si prin metoda simpla de acces pentru fiecare zona. In orele care au urmat, cateva mii de fani erau deja stransi in fata portilor, de care au trecut la 3 si jumatate. Odata ajuns la baricadele din fata scenei, am rasuflat usurat. Poate ca acest concert nu e doar un vis.

Putin dupa ora 6 si-au facut aparitia cei de la Down, trupa bine-cunoscutului solist Phil Anselmo (ex-Pantera). Daca la inceput cei veniti erau mai reticenti, odata cu piesa "Ghosts Along the Mississippi" publicul a inceput sa participe la spectacol. Carismatic si neobosit, solistul i-a facut pe cei prezenti sa promita ca vor lua parte si la un viitor concert Down in Romania. Pentru fanii Down, am luat setlist-ul si piesele cantate au fost:

Eyes of the South
N.O.D.
Lysergik Funeral Procession
Lifer
Pillars of Eternity
Ghosts Along the Mississippi
New Orleans is a Dying Whore
Losing All
Hail the Leaf
Stone the Crow
Bury Me in Smoke

Au zburat frisbee-uri, CD-uri Down, sticle de apa si pene de chitara spre publicul inviorat. Dupa o ora de heavy metal, Down ne-a lasat cu o impresie foarte buna si cu speranta ca vor reveni.

Dupa o scurta pauza si-au facut aparitia pe scena "cavalerii rockului romanesc", trupa Iris. Cristi Minculescu, intr-o forma excelenta, a fost primit cu aplauze si ovatii de catre un public din ce in ce mai numeros. Recitalul trupei a fost acompaniat de cei prezenti la fiecare refren. Au rasunat piese precum Floare de iris, Calatorul, Ingerii goi, Casino, Doamna in negru, Strada ta, Somn bizar.

E ora 21:00 si asteptarea inca nu luase sfarsit. Scena e pregatita, publicul (anuntat in numar de peste 50.000 de oameni) e aici. Soarele a apus cuminte de cateva minute, ca sa poata incepe...

CONCERTUL AC/DC!

Pe ecranul gigant din centrul scenei a inceput sa se deruleze deja popularul videoclip cu o locomotiva ce nu poate fi oprita, intro pentru Rock N' Roll Train. Brian Johnson si Angus Young au aprins atmosfera si au confirmat ca sunt acum, in urma unei asteptari de zeci de ani, in fata noastra. Un vis implinit.

Efectele video si cele de pe scena s-au ingemanat perfect la fiecare piesa si nu au fost putine. Scena uriasa a detronat, pentru o seara, Casa Poporului. Au urmat Hell Ain't a Bad Place to Be, Back in Black si Big Jack, acompaniate de mici introduceri facute de Brian Johnson. Publicul trecut de 30 de ani a apreciat mai mult, poate, piesele mai vechi ce au urmat: Dirty Deeds Done Dirt Cheap, Shot Down in Flames si Thunderstruck. Sunetul infundat al casetelor de alta data a fost inlocuit in memoria lor de sunetul produs in seara asta de chitara lui Angus Young.

Dupa Black Ice si The Jack, Brian Johnson a sunat clopotul AC/DC: era timpul pentru Hells Bells! Din cand in cand aruncam cate un ochi catre cei din jurul meu si in spate, catre publicul care parca nu se mai satura: Shoot to Thrill, War Machine, High Voltage, You Shook Me All Night Long, T.N.T.

Pentru Whole Lotta Rosie, Brian Johnson ne-a prezentat-o chiar pe Rosie, inalta de 20 de metri si foarte gonflabila. Rosie a incantat publicul, dansand pe ritmul piesei. Trupa nu a iesit din scena decat dupa Let There Be Rock si un solo de aproape 10 minute al lui Angus Young, care a redus Piata Constitutiei la o tacere contemplativ-admirativa.

Lumea a cerut minute in sir intoarcerea idolilor pe scena. Asteptau doua piese anume si nu au fost dezamagiti. Au fost, la bis, Highway to Hell si For Those About to Rock (We Salute You), al carui final a fost acompaniat de salve de tun. Si-au luat la revedere cu focuri de artificii si au disparut in noapte. In urma lor, zecile de mii de oameni au ramas cu amintirea unei experiente unice in viata.

Duminica seara, Casa Poporului a parut mult mai mica decat de obicei.

7 comentarii

  1. 17 May 2010 la 23:48

    Intre Dirty Deeds si Thunderstruck e o diferenta de 14 ani. Publicul trecut bine de 30 de ani poate sa fi apreciat primele doua piese mai mult decat ceilalti. Dar ma-ndoiesc, publicul AC/DC apreciaza nu e segmentat in functie de varsta.

    Cat despre Down, mie mi s-au parut slabi. Sonorizare proasta, solistul stiam ca e idiot, dar nici chiar asa, iar playlistul a fost neatractiv.

  2. 18 May 2010 la 00:08

    la AC/DC sunt dispus sa discutam, dar la Down ceea ce tu numesti "idiot" eu numesc "carismatic" :)

  3. 19 May 2010 la 00:06

    Ceea ce tu numesti "carismatic" eu numesc "retardat". Am racit in mama ma-sii!!!!!

    Dar AC/DC rocked si asta e tot ce conteaza. Tocmai a fost detronat concertul Metallica de acu 2 ani (care a fost pentru mine cel mai tare concert ever)

  4. 19 May 2010 la 13:14

    am lasat din greseala un "apreciaza" in postul initial :D Publicul AC/DC nu e segmentat. Astept argumentele tale contra acestei afirmatii.

    si momentan e 2-1 pt idiot vs carismatic :))

  5. 19 May 2010 la 23:38

    ce sa zis, okay... am pierdut lupta. ma dau batut.

    nu-mi place mare lucru nici la anselmo, nici la down... dar e carismatic! B-)

  6. 20 May 2010 la 07:08

    "ce sa zis" ? :-?

  7. 20 May 2010 la 15:41

    "ce sa zic" trebuia sa fie, nu mai corectez acu' :p

Blah, blah, blah