“Director’s Cut” nu e mereu un giuvaer

De obicei, caut sa urmaresc filmele in varianta 'director's cut', adica viziunea regizorului, neingradita de tot felul de standarde sau conditii impuse de studiorile de film. Uneori, insa, apar si dezamagiri.

In cazul filmului "Donnie Darko" e mai bine sa vezi versiunea normala, pentru ca cea a regizorului ofera totul pe tava si stirbeste din misterul filmului. La "Dances With Wolves" e posibil sa te plictisesti cand ti se pare ca unele scene sunt parca prea lungi. Pe de alta parte, varianta "The Bootleg Cut" a filmului "Almost Famous" aduce un plus de emotie odata cu cele 36 de minute suplimentare.

Niciodata nu am fost mai dezamagit de o varianta 'extended' ca in seara asta. M-am uitat pentru a doua oara la "The Last Of The Mohicans", un film care m-a impresionat mult cand l-am vazut prima data. Mi-a ramas inca de atunci in minte citatul de la finalul filmului:

The frontier moves with the sun, and pushes the red man of these wilderness forests in front of it...

Until one day there will be nowhere left.

Then our race will be no more, or be not us.

The frontier place is for people like my white son and his woman... and their children.

And one day there will be no more frontier.

And men like you will go too, like the Mohicans.

And new people will come, work, struggle.

Some will make their life.

But once... we were here.

Nu inteleg de ce a disparut acest moment din finalul filmului in varianta lui "Director's Definitive Cut", pe Blu-ray. E adevarat ca scena respectiva nu a existat in versiunea ce a rulat in cinematografe si de care s-au indragostit americanii in '92, ci numai in editia "Director's Expanded Edition", scoasa pe DVD. Probabil lor nu le convine pasajul, poate ca se simt vizati. In orice caz, aceste randuri reprezinta esenta filmului, in opinia mea. Asa ca din toate variantele existente pana acum (vreo patru, cred), recomand cu caldura "Director's Expanded Edition".