Cand esti liber profesionist, te gandesti daca n-ar fi mai bine sa te angajezi ca stii ca vine ziua, ai luat banii. Nu mai vrei stresul alergatului in stanga si-n dreapta dupa clienti, nu vrei sa mai cauti sau sa supraveghezi colaboratori. Tot ce-ti doresti e sa stai linistit la birou si sa lucrezi ce ti se pune in fata. Nu mai conteaza daca s-a semnat sau nu contractul, daca s-a emis factura, daca s-a platit. Tu stii ca vii opt ore la serviciu si iei banii pe 25.
Daca esti angajat, iti vine sa-ti iei campii. Nu mai suporti glumele colegilor, bisericutele, pe sef, esti frustrat de conditia ta si te consideri un sclav. Iei aceiasi bani chiar daca muncesti mai mult, simti ca nu faci diferenta. Te vezi mic si insignifiant, altii iau caimacul si gloria. Vrei sa scapi, sa fii pe cont propriu, sa alegi tu cand muncesti si cand stai. Vrei sa-ti alegi clientii, sa n-ai sef si sa-ti faci singur programul.
Cum o dai, nu-i bine. E o vorba care spune ca "nu poti sa le ai pe toate" si nu se refera la femei. Am auzit de oameni care si-au inceput afacerea si au jurat ca muncesc pana la epuizare, dar nu se mai angajeaza orice-ar fi. Stiu si persoane care nu mai rezistau sa fac totul in firma si au preferat sa lase tot si sa angajeze - au scapat de contabil, de contracte, de facturi si telefoane dupa bani la clienti.
Eu ma gandesc ca decizia potrivita nu tine nici de felul tau de a fi (introvertit sau exuberant), nici de cele enumerate mai sus. Cred cu tarie ca alegerea tine, in afara de oportunitate (pe care nu o poti controla), de un singur aspect: valoarea muncii tale. Banii sunt cei care fac diferenta. Nu conteaza cat castigi: 150 sau 1500 de euro pe luna, e tot aia. Important e cat costa timpul tau.
Niciodata nu am alergat dupa bani. Am cautat intotdeauna ca munca sa-mi fie rasplatita la valoarea ei. E cel mai important lucru sau ar trebui sa fie, dupa parerea mea. E adevarat ca exista un prag, cel al existentei, confortul minim. Dar orice suma peste aceasta bariera trebuie bine gandita. E inutil sa ai zeci de mii de euro pe an daca n-ai decat 30 de zile libere din 365. O mai tineti minte pe fata de la firma de audit care a murit dupa vreo cateva zile de munca non-stop? Era plina de bani.
Excesele nu sunt bune niciunde. E posibil ca in final sa ajungi acolo unde ti-ai dorit, in Top 300. Sau top 30, sau poate chiar top 10. Dar, ia gandeste-te... la ce renunti pe parcurs?
imi pare rau ca postez aici, dar... un adevarat "grand finale" la eleva porno. daca nici asta nu a fost la misto, atunci vreau doar sa spun: whaaaaaaaaaa !
nu vreau sa fiu chiar pe alaturi: inca astept timpul ala liber pe care il aduce Criza.
stii cum e cu "ai grija ce-ti doresti"