L-am vazut pe domnul de mai jos pe o banca aproape de Piata Muncii. Baga cu spor la un tetris si asta m-a facut sa ma opresc si sa-l privesc zambind... Mi-am adus aminte de valoarea mea la tetris, care a atins apogeul prin vara lui '96. In toamna acelui an incepeam sa descopar Internetul, in toata splendoarea lui. Iar tetris-ul a devenit un obiect neatractiv.
N-am avut niciodata propriul meu joc de tetris, mi-a placut intotdeauna sa imprumut jocul de la cate un prieten. Cele aparute pe piata primele aveau doar cateva jocuri si butoane, erau colorate intr-un gri simplu, fara briz-briz-uri. Ulterior, piata a fost invadata de 99-in-1 si 999-in-1, de parca puteau exista 999 de variante diferite si interesante ale jocului de tetris.
Sarpele si celelalte 7 jocuri disponibile pe primele tetris-uri nu m-au interesat. M-a atras doar jocul cu caramizi, la care nivelul 9 era deja cel de la care incepeam sa joc. De-aia ma bucur atat de mult sa vad ca cineva inca mai e pasionat de un obiect pe care multi l-au aruncat, desi functional, la gunoi.