Am ramas dator cu povestea concertului Pulp de la Bucuresti, din cadrul festivalului Bestfest. Au fost cateva momente misto, petrecute alaturi de prietenii din gasca de petreceri
Concertul Pulp a fost programat pentru duminica, iar sambata n-am gasit nimic interesant, asa ca am luat o pauza, desi aveam abonament. Cred ca as fi mers asa, la distractie, daca festivalul nu era chiar la capatul lumii, in Tunari.
Mult mai relaxat si convins ca pot ajunge foarte usor la gard pentru concertul Pulp, am ajuns pe la ora 18 si m-am plimbat putin prin incinta. O tipa de la Wizzair m-a bagat in baza de date si mi-a dat un adaptor electric, util pentru plimbari prin Anglia si alte tari cu prize ciudate.
Dupa caterinca si poze impreuna cu Cata si Laura, am facut un test stupid de imaginatie la care n-am aflat nici acum rezultatul si apoi ne-am plimbat sa mai vedem ce tiribombe mai sunt prin incinta. La un moment dat in fata noastra au aparut doi de la Voda cu coduri QR pe ei si Cata m-a convins sa-i scanez. Asa am obtinut un backstage tour din partea Voda si Emagic. Pentru a putea trece dincolo de gardul bine pazit, ni s-au dat cate un mic actibild pe care l-am lipit pe tricou:
Ajunsi in spatele scenelor, am vazut parcarea si cortul artistilor, unde nu am avut acces. Cu alte cuvinte, n-am vazut nimic. Macar a fost amuzant si am ramas cu actibildul, care s-a dovedit util ulterior.
De indata ce s-a inserat si mai era vreo ora si ceva pana la concertul Pulp, am decis sa incerc sa intru din nou in backstage. Cu un aer plictisit si actibildul la vedere, am trecut fara sa ma intrebe ceva. In spate, am stat la discutii cu doi soferi, i-am vazut pe cei de la Pulp cand au ajuns si au intrat in zona artistilor. M-am gandit sa nu-mi fortez norocul, pentru ca locul respectiv era plin de bodyguarzi.
Dupa alte cateva minute in care am tot schimbat mesaje cu prietenii care imi spuneau ca nu mai am cum sa ajung la gard, m-am postat in fata cortului si am asteptat sa iasa Jarvis pentru concert. Pentru ca de la Pulp imi place (mult) o singura piesa, "Disco 2000", am tinut mortis sa-l intreb despre fantana din melodie. Mai precis, pe Wikipedia se spune ca ar fi fosta fantana Goodwin din Sheffield, care daramata in urma cu mai multi ani.
Jarvis a iesit protejat de cativa bodyguarzi englezi foarte neprietenosi. Desi imi tot strigau "no questions", am reusit sa-i adresez intrebarea mea. Mi-a confirmat ca este vorba de acea fantana, pe care intre timp "they tore it down, it's demolished". Inca unul din misterele vietii rezolvat!
A inceput concertul si lumea se imbulzea, asa ca nu aveam cum sa ies si sa mai ajung apoi la gard. Am asteptat sa intre fotografii la primele melodii si m-am strecurat cu ei in fata scenei, de unde am sarit gardul pentru a intra in primul rand, unde ma asteptau Cata, Laura, Andra, Myke si Silviu. Mai tarziu i-am vazut si pe Stef, Irina si Oana, aflati putin mai in spate.
Concertul a fost foarte misto, mai ales "Disco 2000". Pe parcurs am facut un comentariu inainte de piesa "Like a Friend", cand Jarvis a intrebat publicul daca stie despre acel tip de prieteni care vine pe la tine intr-un moment inoportun. I-am strigat "maybe in Sheffield", la care el a replicat ca nu numai acolo, dupa care a spus ca spera ca eu sa nu fiu din Sheffield!
La un moment dat a coborat de pe scena si a dat mana cu cei din public. A fost un moment destul de emotionant, mai ales pentru doi fani din Tunari, un cuplu de tineri care stiau toate versurile pieselor si le cantau langa mine. Mai tarziu, cand Jarvis a aruncat un prosop in directia mea, numai experienta concertelor anterioare m-a ajutat sa-l pastrez, in ciuda agresivitatii de care au dat dovada tunarezii. La fel ca la final, cand au vrut sa ia o foaie pe care mi-am dorit-o foarte mult, anume cea care continea scrierea fonetica a cuvintelor in romana pe care Jarvis Cocker le-a rostit in timpul concertului. Pai, se poate asa ceva?
Una peste alta, experienta a fost foarte misto. Mai sunt cativa artisti pe care nu i-am vazut niciodata live si pe care mi-ar placea sa-i vad pe la noi, dar cel mai mult imi doresc ca in 2013 sa ajunga Aerosmith din nou in Europa si, desigur, sa existe biletele cu meet&greet.
iti place poza?
da, normal
Adventure, adventure Bravo!
As fi fost curioasa sa vad foaia cu transcrierea fonetica
Da, si eu vreau s-o vad, a ramas la un prieten inca de la concert!
Maine sper s-o iau
Gata, am urcat-o. Se pare ca erau mai multe foi, asta fiind una dintre ele.
Mersi... aaa, mul-zu-mesc!
apropo, poza asta o vazusi?
Super, mul-zu-mesc si io
Nu stiam poza, unde a fost postata?
Pe aerosmith.com? Cred... nu mai tin minte nici eu sigur au trecut 2 ani de atunci.
cum trece timpul, incredibil!
parca ieri aflam ca "o sa vina in romania"...
parsiva viata asta.
noi sa fim sanatosi...
Stii cat de calma am fost cand am aflat? De parca era atat de normal sa treaca pe la noi din moment ce oricum erau in turneu prin Europa.
M-am comportat putin ca o disperata cand mi-am luat biletul. Cei de la Germanos nici nu erau siguri ca se pusesera deja in vanzare, am insistat eu pentru ca anuntul oficial spunea ca se pusesera in vanzare in ziua aia, in urma cu cateva ore. Si dupa aia a inceput sa ploua si mergeam prin ploaie, cu biletul in buzunarul interior de la piept. Si sunam oamenii sa le spun ca mi-am luat bilet la Aerosmith.
In contrast cu doar cateva luni in urma, cand "they're my favourite band and they're breaking up and I'm never going to see them live, never! "
momente ca cel pe care l-ai descris sunt superbe si, odata cu trecerea timpului, devin din ce in ce mai rare...