Am primit un sit pe care trebuia facuta o propunere. Am fost la fata locului, dar nu am rezistat mai mult de cinci minute. M-am uitat in stanga, in dreapta si am inceput sa trag de colegii mei sa mergem la un suc. Numai ca nu pot sa scrii asa ceva intr-o justificare de proiect, nu? Cu toate ca nu le citeste nimeni.
COVACI, Lipscani, Bucuresti
Alex Constantinescu, GR 46
O veche zicala populara spune ca omul sfinteste locul. Nu stim daca se face referire la fiecare om si spatiul in care isi petrece viata, sau la anumiti oameni care mai apoi au primit denumirea de preoti. Cum prima varianta pare a fi cea impartasita de numeroase dictionare lingvistice ale limbii romane, nu putem decat sa spunem ca intelepciunea poporului este contrazisa de realitatile lumii moderne.
Lucrarea de fata justifica in mare masura solutia proiectului de locuinta in spatiul urban bucurestean. Ajutat de bibliografia si notele de proiect, precum si indrumat de domnul profesor de atelier si de domnii profesori asistenti, am reusit sa duc la bun sfarsit un proiect complex, care s-a desfasurat pe parcursul a patru saptamani de scoala. Voi incerca in cele ce urmeaza sa explic alegerea mea pentru forma si dimensiunile imobilului, finisarea exterioara si, nu in ultimul rand, impartirea functionala. Planul de situatie atasat temei de proiect, cel care s-a aflat initial la baza cercetarilor mele, nu corespundea realitatii urbane. Mergand la sit, am observat evidente discrepante intre imaginea din plan, de pe foile temei, si situl propriu-zis.
Am parcurs cu greu zona Lipscanilor, zona intesata de comercianti stradali, care mai de care cu o reclama mai colorata pentru produsele variate expuse in soarele amiezii, pe tarabe. Desi zona imi este destul de cunoscuta, niciodata nu reusesc sa nu ma dezorientez de indata ce patrund in acest labirint al du-te-vino-urilor.
Ajuns in sfarsit pe strada Covaci, ma simt cuprins de un puternic sentiment de abductie, asemenea personajului lui Eliade din La Tiganci. Desi aproape pustie, strada intra in rezonanta cu zonele adiacente, pastrand ecoul eternului murmur specific comertului stradal. Nu departe de primele case zaresc numarul 13, o casa alba cu etaj, de curand renovata, care pastreaza, sub cochilia de calciu, spiritul unor vremuri demult apuse. In continuare zaresc un loc gol, ingradit cu sarma, care pare a fi exact locul indicat in tema. M-am apropiat si, dupa ce arunc o privire scurta in jur, ma strecor printre sarma ruginita si masinile parcate aiurea pe trotuar.
Privesc planul pe care il am in mana, privesc in jur; asemanari exista, dar ele palesc in fata deosebirilor majore. Spre nord-est, in dreapta privirii mele, cladirea de la numarul 19 face loc, in continuarea sa, unei curti interioare parca ascusa de privirele curiosilor. Alte modificari pe care le mai aplic planului sunt cele privind unele dimensiuni si in final, aspura formei generale a sitului.
Ies cu greu din cusca de fier a gardului ruginit si ajung din nou in strada Covaci, putin prafuit, dar cu datele generale schitate conform realitatii. Chiar in fata mea, la parterul casei de vizavi, se vand tablouri. Expus, in exteriorul cladirii, rezemat de geam, se gaseste tabloul unei fetite; un nud. Parca contrastand cu generalitatile strazii, ale vecinatatilor, magazinul mi-a readus in minte ideea de zona comerciala. Nu sunt oare Lipscanii locul unde daca vreun produs textil e prea mic, se mai lasa in timp, iar daca e prea lung, intra la apa?
Inca din clipa in care am parasit strada Covaci, am stiut ca relationarea cu vecinatatile se impune. Aceeasi observatie am primit-o si la atelier, cand domnul profesor ne-a indrumat sa realizam o comunicare vizuala intre locuinta proiectata si cele deja existente. Alte indrumari si cereri ale temei, pe care le-am respectat in proiect, au fost existenta spatiilor pentru acces, servicii si adiacente la parter, precum si cele legate de numarul etajelor, inaltimea maxima, dimensiuni impuse etc.
Patru saptamani si trei corecturi mai tarziu, predau un proiect cu o propunere de imobil pentru Covaci 15-17; cladirea, in forma de L, dialogheaza perfect cu spatiile aflate in vecinatate, pastreaza spiritul locului prin culorile alese in realizarea fatadei principale si se incadreaza perfect unui spatiu de o extraordinara valore istorica si arhitecturala. "Bucurestiul de alta data" face loc "Bucurestiului de azi", care pastreaza si transforma, conserva spatiul existent dar aduce linii noi, sperand sa castige ce e mai bun din intreg parcursul istoric al arhitecturii romanesti. Mai ramane sa sper la perfectiune, la o reflexie perfecta a frontului 'par' al Covaciului in ferestrele magazinelor de la parterul imobilului nou proiectat, din care sa lipseasca 'Portretul unei fetite'.
4 SAPTAMANI, 3 CORECTURI SI 2 BILE. E frumoasa fetita nuda. Cred ca ar fi putut sa Mulga un 10(zece) de la orice profesor care ar fi citit
ma inclin
Parca ai fi un scriitor din perioada interbelica