Pierdut prin Bucuresti

Veneam spre casa cu metroul, spre Titan. M-am suit la Eroilor si l-am luat pe cel care odata se golea aici. Eram obosit si nu aveam chef decat sa ajung acasa.

Nu am ascultat ce tot indruga vatmanul. Inchideam ochii din cand in cand. Ma uitam din cinci in cinci minute la ceas si am purtat vreo doua convorbiri scurte in 15 minute. La Timpuri Noi a fost ultima convorbire cu prietena mea, care ma astepta acasa. I-am spus ca ajung in 15, maxim 20 minute. Numai ca n-a fost chiar asa.

Nici nu stiu cand am ajuns la Nicolae Grigorescu, cred ca m-a furat oboseala. Nu auzeam si nu vedeam nimic, visam doar faptul ca peste doua-trei minute sunt la Titan. A pornit metroul. Trec vreo trei minute si ceva. Intra in statie - stupoare! O statie galbena? Ce naiba!? 1 Decembrie 1918. Cum am ajuns aici? Cand s-au schimbat toate astea? Ireal. Semnal 0 la mobil, pe Voda.

Nu erau panouri cu tronsoanele si am ajuns sus, unde am intrebat-o pe-aia de la casa. Am aflat ca ma intorc inapoi la Nicolae Grigorescu si trebuie sa iau metroul spre Titan. Logic, dar eram atat de obosit ca voiam sa-mi confirme cineva. Langa mine, in aceeasi situatie se afla un cuplu pe la vreo 35 de ani. Vine metroul dupa vreo 6-7 minute, stationeaza putin si pleaca spre Nicolae Grigorescu. Finally, some action. Ajung in statie - stupoare! O statie verde? Ce naiba!? Nicolae Grigorescu 2. Trec printr-un tunel, cobor niste scari. Metroul era in statie. Ma uit sa nu fie cel de Unirii si sar in el. Slava Domnului, aventura s-a terminat.

In tunel, incerc s-o sun pe prietena mea, sa-i spun ca intarzii. Nu aveam semnal. Putin ciudat, dar am zis sa astept pana in statie la Titan, unde sigur am semnal. Si stau... dupa trei minute si ceva, pac! Am ajuns din nou in statia galbena!!! 1 Decembrie 1918. Urasc aceasta data, chiar daca reprezinta ce reprezinta (vezi Wikipedia sau manualul de istorie). Semnal 0 la mobil. La naiba! Cuplul respectiv a facut aceeasi greseala. Acum tipul se injura cu vatmanul si sotia incearca sa-l calmeze. Ma bufneste rasul. Ies afara.

Ma uit pe marea harta a Bucurestiului ca sa aflu unde sunt. Prietena mea ma ia la misto, la telefon. Nu exista nici un punct cu "You are here", asa ca habar n-am unde sunt. Niste baieti se uita zambind la mine si ma indruma spre tramvai. Daca iau 19-le, ajung la Titan. Mersi, deci sunt undeva intre biserica de la Auchan si capatul lu' Dristor. Pe statia de tramvai scrie Ozana.

Nu rezist sa astept 19-le si ma urc in primul tramvai, 40. Habar n-am traseul, dar aflu ca trebuie sa cobor la biserica de la Auchan, ca 19 face stanga si 40 merge inainte. Credeam ca e doar o statie sau poate doua. Au fost vreo patru, cred. Ma rog, noi sa fim sanatosi. Cobor unde am zis si merg pe jos pana in statia lui 19. Decat s-o iau pe jos, am zis ca mai bine astept. Acum stiam unde sunt. Si aveam si semnal la mobil, asa ca ma puteam lua la misto in diverse conversatii. Si chiar e loc de misto, ca doar m-am ratacit la maturitate prin Bucuresti.

5 comentarii

  1. 12 Jul 2009 la 09:30

    Ma... stiam eu ca Titanu' asta e la capatul lumii dar nici chiar asa :-j

  2. 12 Jul 2009 la 11:15

    Ma, citeste pe No.3 despre noul traseu M3 Anghel Saligny - Preciziei :)) E cat se poate de logic. La Nicolae Grigorescu vine un metrou spre Titan, unul spre 1 Decembrie 1918 :D

  3. 12 Jul 2009 la 11:53

    Va trebui sa-l crezi pe cuvant :)) De fapt, nu stiu cine in afara de el a mai inteles cum e cu traseele astea :))

  4. 12 Jul 2009 la 12:53

    nu e asa complicat. plus ca anunta aia de fiecare data trenul circula in directia cutare. Mie imi convine, nu mai tre sa schimb la eroilor decat la intors eventual.

    pana-n toamna cand cica baga garnituri noi si pe tronsonul preciziei-anghel saligny e destul de simplu: metroul tip bombardier merge republica - pantelimon, alea comuniste preciziei - anghel saligny.

  5. 12 Jul 2009 la 15:19

    ma simt ca un sexagenar depasit de schimbari.

Blah, blah, blah