O zi .mp3

In lumea digitala de azi, consumatorul este obsedat de pixeli. Cand ne cautam o camera digitala, intrebam cati megapixeli are. Pana si camera telefonului mobil trebuie sa aiba minim 3.2, altfel nu merita investitia. Aparatul foto, la randul lui, trebuie sa fie minim un DSLR, desi nu avem idee cum sa incadram corect in 4:3 un ghiveci. Televizorul trebuie sa fie HD-ready, desi nu stim ca nu include un tuner digital, precum cele HDTV. Nu stim de ce alegem LCD sau Plasma, dar stim ca vrem rezolutia 1080p.

Mi se pare curios ca, atunci cand vine vorba de muzica, interesul dispare. Facem download de pe net la tot felul de albume, toate in format MP3. Ne cumparam ultimul model de iPod, desi banalul RIC poate oferi o calitate a sunetului similara (de la radio, de unde primim muzica tot in MP3). Magazinele online ne ofera o varietate larga de acelasi produs, muzica compresata pana ii dau frecventele pe nas. Nu mai aduc vorba si de DRM, pentru ca aia exista ca sa bipaie daca vrei sa furi. Dar nu vrem sa furam, nu?

Artistul face muzica, o inregistreaza si incearca s-o imparta cu fanii pentru faima, bani si/sau din hobby. Transformarea sunetului din studio pana in urechea ascultatorului este similara cu povestea "telefonului fara fir", iar pierderile imense. Sunetul natural este analog, iar trecerea pe CD se face cu pierderi de calitate prin digitizarea lui - 44100 Hz, 16 biti. Consumatorul cumpara CD-ul sau face download la variantele lossy sau lossless. Adica?

Am stabilit deja ca sunetul se aude cel mai bine daca nu trece prin digital. Singura varianta pentru a obtine asa ceva este defunctul vinil, ale carui fantome le mai vedem pe ici, pe colo. In orice caz, aparatura de calitate care sa redea asa ceva nu mai e de gasit. Trecem la codarea lossy, adica la comprimarea cu pierderi de calitate. Aici, variantele populare sunt MP3, AAC sau WMA (peste care vine stratul de protectie anti-furt, numit DRM). Alternativa descarcabila o reprezinta variantele de compresie fara pierderi de calitate (asemeni arhivarii fisierelor in ZIP), dintre care cea mai populara este FLAC. Dar cine sa vrea un album FLAC de 350 MB, cand il ia pe-acelasi la o calitate identica, parerea lui, la numai 75 MB?

Vrem filme Blu-ray, pozele RAW si fisiere MP3. Nu va zgarie nimic? Nu va deranjeaza aceasta alaturare? E ca si cum ai avea Mercedes cu chedere de Oltcit - tot ploua in el. Dar degeaba, oameni buni... degeaba vrem un monitor LCD cand toate sunt inferioare tehnologiei CRT, degeaba vrem DSLR-uri care sa scoata RAW-uri cu nuante purpurii in jurul obiectelor, degeaba ne luam playere Blu-ray daca vizionam DVD-uri upscaled, degeaba ne luam televizoare HD-ready cand nu emite nici un post de la noi 24/7 in HD.

Dintre putinii care au citit pana aici, majoritatea vor spune ca nu "vad" diferente intre sunetul de pe CD si un MP3 "facut bine, VBR, hi-quality". Insa asta tine de educatia pe care ti-o faci. Din pacate, in ziua de astazi, audiofilii sunt doar niste excentrici, oameni care "nu ar face diferenta intre un WAVE si un MP3 codat la 320 kbiti". Asa sa fie? Nu stiu, faceti voi un sondaj. Pana atunci, insa, mi-as dori ceva: pentru o zi, tot ce auzim sa fie la "calitate MP3". La cat timp dupa ce va treziti din somn realizati diferenta?