E 5 dimineata. In autobuzul 135 sunt 7 oameni, i-am numarat. Asezati pe scaunele de plastic se duc spre oras. Ii privesc pe geamul deschis si ma bucur de racoarea de-afara. Inauntru e cald, poate prea cald. E cald si bine, cum ar zice Arghezi (parca).
La computer inca se mai simte urma troianului care a lovit acum o saptamana. Sunt in urma cu multe, mai am de terminat o gramada de lucruri. Si, cu toate, astea, mi-am facut timp sa ma uit la Man Utd - Bayern (1-2). Un meci in oglinda fata de finala UCL din '99, din pacate. Si cel mai trist a fost sa-l vad pe Rooney schiopatand la final. Peste 3 zile, sambata, e meciul cu Chelsea.
Weekendul de Pasti ma prinde la munte. O invitatie de la un bun prieten, pe care am inceput deja sa-l terorizez cu intrebari din seria "se prinde Eurosport 2 la Poiana Tapului?". Oricum, daca nu joaca Rooney, mai bine vad meciul la manastire, decat in fata televizorului.
S-a facut tarziu si eu stau de prostii. Aveam nevoie sa plang pe umarul cuiva treaz, ca ceilalti umeri dorm. Si eu as dormi, dar a inceput ziua de munca. E 5 dimineata.
Wow. Ce schimbare de program la dvs.
Buna dimineata!
ce schimbare? nu dormisem
