Am surprins deunazi o scena cum nu credeam ca mai sunt: o fata fumeaza pe ascuns, in spatele unui bloc. Printre betoanele cu graffiti, trage din tigare si se uita in gol. Nu pare nici linistita, nici foarte agitata.
Acasa, parintii cred ca fata lor nu fumeaza. Poate au educat-o cum au considerat si n-a functionat, poate i-au impus abrupt si iar n-a mers. Ori au abordat varianta prietenoasa, "daca vrei, poti sa fumezi cu noi", si i-a fost teama. Ea alege sa fumeze dupa ore, in drum spre casa, in spatele unui bloc.
Aflata la cativa metri de o scoala generala, deduc ca fata are vreo 14 ani, varsta la care multi se apuca de fumat. Nimic anormal intr-o lume in care viciile ne-au acaparat si ne mananca din interior. Majoritatea fumatorilor ajung sa regrete acest viciu mai devreme sau mai tarziu. Insa, din pacate, nimeni nu poate da timpul inapoi. Nu poti sa faci din nou alegerile din adolescenta, poate ai fi optat diferit. Alegerile ne definesc, de aceea auzi mereu ca daca ar fi sa aleaga din nou, oamenii ar face aceleasi alegeri, bune sau rele. E firesc.
Putini sunt cei care pot sa iasa din starea de putrezeala cotidiana si sa isi puna altfel de intrebari, sa analizeze situatiile din alt unghi decat pana atunci. Uneori, descoperirile pe care le faci in urma unui astfel de proces sunt atat de cutremuratoare, de coplesitoare, incat simti nevoia sa fugi inapoi in 'matrice'.
O fata fumeaza pe ascuns in spatele blocului meu. O vad si oftez cu tristete. Nu mai plang din toata fiinta mea pentru ca pe ea n-o iubesc.