Numele prostilor pe toate retelele sociale

Cand eram mici si cineva isi scria numele cu creta pe vreun perete sau gard, altcineva se trezea sa strige "numele prostilor pe toate gardurile". Desi spusa mecanic, aceasta dojana isi avea rolul ei, de a mai domoli spiritul de 'graffer' al fiecaruia dintre noi.

Primul 'brand' construit pe garduri si ziduri a fost acela al lui "Malone muistu'". In anii '90, oriunde te plimbai prin Bucuresti (si in unele orase din tara!), vedeai din loc in loc inscriptionate aceste doua cuvinte. Vreo doua-trei generatii s-au intrebat, de-a lungul timpului, cine naiba este Malone. Se pare ca respectivul era un graffer, printre primii de la noi.

De curand am avut o discutie cu un prieten care incerca sa imi explice ca sunt paralel cu retelele sociale. Poate ca are dreptate, poate ca nu. E de discutat. Fiind un tip caruia una din primele forme de retea sociala (vechiul IRC) i-a placut mult prin '99-2000, tind sa descopar numai hibe in noile abordari marca Facebook, Twitter sau Google Plus.

Una din chestiile care m-a uimit este dorinta majoritatii de a folosi numele real pentru a se identifica in paginile acestor retele. In plus, multi scriu in detaliu despre evenimente din viata, date personale si alte elemente care, dupa parerea mea, nu-si au rostul in mediul online. Fie narcisismul a atins cote impresionante, fie toata lumea isi cauta constant o slujba - oricare ar fi explicatia, nu mi se pare destul de argumentata.

Sa derulam timpul inapoi pentru a intelege de unde a plecat aceasta idee a "numelor reale". La inceputurile Facebook, studentii din campus considerau comunitatea aceasta ca fiind una restransa, cu oameni de incredere. Pana la urma era vorba de colegi de-ai lor. Chiar si atunci, nu toti foloseau numele de pe certificatul de nastere (ex. multi "William" au ales "Will" sau "Bill"). Odata cu extinderea retelei, norma s-a pastrat si lumea s-a inscris cu numele sub care erau cunoscuti in viata de zi cu zi.

In ziua de azi, prezenta pe retelele sociale este, cel putin pentru romani, precum o carte de vizita. Cum sa n-ai carte de vizita, daca esti cineva? Profilul online trebuie sa reprezinte o latura extraordinara a ta, din care sa reiasa cam ce se evidentiaza si din CV-ul tau. Cu alte cuvinte, fiecare profil online face parte acum din CV-ul tau extins. De la cele 2 foi de hartie tiparite din Word s-a ajuns la o combinatie de LinkedIn, Facebook, Twitter, Google Plus si ce-o mai fi. Desigur, despre retele exclusiviste si orientate spre business & leisure, precum ASmallWorld, nu vorbeste nimeni. Si de ce-ar vorbi, daca acolo e treaba serioasa si nu-si face cont orice copil de 15 ani, printr-un simplu 'Sign Up'.

Mi-ar placea sa iau cate-un astfel de personaj la bani marunti. Un utilizator comun, prezent pe toate retelele sociale, care comenteaza pe blogurile altora ca el ca sa-si creasca traficul. Un d-asta care crede ca profilul de Facebook il va ajuta sa se angajeze intr-o slujba pe masura calitatilor lui. L-as extrage din mediul lui si l-as pune intr-un alt loc, orice alt loc de pe lumea asta care difera complet de mediul sa obisnuit. As fi curios cum se descurca si daca se poate adapta. Poate isi aminteste ca oamenii obisnuiau sa se afirme altfel decat organizand evenimente ei cu ei si participand la tot felul de petreceri ca sa mai fuga de treaba de-acasa.

Malone nu e prezent pe retelele sociale, dar lumea n-a uitat de el. N-are nevoie de profil facebook.com/Malone.Muistu, nici nu trebuie sa se bage in seama (twitter.com/MaloneMuistuRO) la TweetMeet-urile cu bloggeri. Si n-a facut vreo petrecere de lansare a site-ului a la Zonga, cu a lor "ziua Z". Oare cum ar suna invitatia la un astfel de eveniment? Toate bloggeritele din Romania sunt invitate la "noaptea M".... intr-un club din Regie se organizeaza o petrecere surpriza in cadrul careia se lanseaza site-ul MaloneMuistu.ro. Va curge cu... etc.