Militari, la limita dintre civilizatie si haos

Am fost deunazi in minunatul cartier Militari. Am luat 178 de la intersectia Uverturii cu Virtutii si am mers cateva statii, pana la un hotel in spatele caruia aveam niste treaba (nu va ganditi la prostii, m-am dus la Tenis Club 2000). Pe tablitzele RATB scria doar 178, asa ca am zis ca n-am cum sa ma pierd in hatzisurile mahalalelor.

La intoarcere, am traversat regulamentar si m-am postat in statia de vizavi. Pe placutza staea scris, surprinzator, 178 si 106. M-am gandit eu, oare de ce la dus nu aparea acest 106?. Pentru ca nu venea nimic, am dat un telefon unei prietene. Telefonul a durat 40 de minute, timp in care au trecut doua 106-uri si nici un 178. Dupa ce-am inchis, m-am dus la o doamna din statie si am intrebat-o daca 178 mai trece p-acolo. Ea, vizibil amuzata, zice: "nu, nu trece p-aici, au uitat sa-l scoata de pe tablie". Io, de colo: "si 106 unde merge, ca au trecut fro doo?". Ea, cu o mimica ce trada dezamagirea, raspunde sec: "dac-au trecut deja doua, inseamna ca urmatorul e peste vreo ora, pentru ca sunt doar 3 pe traseu".

Am decis impreuna ca e timpul s-o luam pe jos. Doamna, care crescuse prin zona (mi-o si imaginez cu maceta, incercand sa-si construiasca propriul adapost), m-a luat cu ea si am mers pe scurtaturi, drumuri nepavate si alte alea, si am ajuns la intersectia Apusului cu Uverturii. Aici, putin mai multa civilizatie... eh, ce poti sa ceri de la niste neaderthali? Oricum, am reusit sa ma urc intr-un 178 si, dupa doua statii destul de scurte, am ajuns la metrou la Armata Poporului, de unde am luat-o spre Eroilor, traversat si luat metroul de Republica.

In final, am ajuns in Titan. Pasarelele ciripeau, soarele ma mangaia cu razele lui, norisorii imi zambeau si se inghionteau, aflandu-se parca intr-un continuum ludens. Eram acasa.