Partea intai a povestii este aici.
Dupa o duminica fructoasa, m-am gandit ca nu mai are rost sa vin de la prima ora la concert, sa astept jdemii de ore la Romexpo la poarta. Asa ca mi-am petrecut dimineata linistit si am ajuns in jur de 14:00 la portile de acces. Asa cum ma asteptam, nu era foarte multa lume - vreo 6-7 persoane, majoritatea din strainatate.
Dupa ce i-am dat un mesaj Anei, m-am uitat in jur si fiecare isi vedea de treaba lui. Asa ca am intrat in vorba cu bodyguarzii, ca altcineva nu era vorbaret la ora aia. Si da-i cu glume, cu discutii despre concert, cu tot felul de prostii ca sa treaca timpul. Ana a venit relativ repede, dar deja se formase o mica coada de vreo 20 de persoane. Mai erau multe ore de asteptare, dar oamenii incercau sa se aseze ordonat, fiecare conform orei la care a ajuns.
Planurile tuturor au fost date peste cap cand s-a intamplat ceva ce speram ca n-o sa fie: a inceput sa ploua. Si nu asa, cativa stropi, ci o ploaie generoasa care ne-a luat ca din oala. Dupa ce am stat sub umbrela unei tipe voluntare care astepta sa intre, mi-am dat seama ca trebuie sa ma adapostesc in alta parte si am fugit la o reprezentanta auto vizavi fata de intrarea la Romexpo. Cei de acolo au fost extrem de amabili, mai ales ca doar eu am ajuns la ei si nu s-a umplut biroul lor de oameni uzi. Dupa ce mi-am revenit putin, mi-am dat seama ca sunt ud pana la piele si ca n-o sa rezist pana diseara fara sa fac vreo pneumonie. Mi-am facut un calcul pe ceas si am decis ca am timp sa ajung acasa si sa ma intorc, daca iau un taxi. Dar nu gaseai taxiuri in zona respectiva, cum nu gasesti niciodata in Bucuresti cand ploua. Dupa ce rapaiala a mai stat putin, am iesit pe strada si am mers pana in statia de autobuz pentru ca nu erau taxiuri. Culmea, nu erau nici autobuze. Intr-un final a oprit un taxi si a zis ca ma ia, dus-intors (Romexpo-Muncii-Romexpo). Din pacate, nu prea stateam bine cu timpul pentru o astfel de traversare a Bucurestiului (de doua ori1), dar nu erau alternative.
Pe drum a fost OK, chiar am ajuns mai repede decat am sperat. Nu stateam bine cu timpul, mai erau vreo 20 de minute pana la deschiderea oficiala a portilor, dar nici nu m-ar fi ajutat cu nimic sa racesc rau. Am urcat in bloc, m-am schimbat de toate hainele, mi-am luat o pelerina de ploaie(!) si am coborat. Taximetristul m-a informat cu regret ca nu mai poate merge cu mine inapoi, dar ma poate lasa la metrou la Dristor. N-am comentat, dar deja eram abatut pentru ca nu aveam cum sa mai ajung la concert la timp. De la Dristor am ajuns repede la Victoriei si am zis ca e mai bine sa cobor si sa iau un taxi pana la Romexpo. Numai ca nici in marea Piata a Victoriei nu gaseai taxiuri libere. Trecuse ora de pe bilet si m-am gandit ca s-au deschis portile, mai ales ca la Maroon 5, cu o zi inainte, se deschisesera prompt, la ora de pe bilet. Si, totusi, o urma de speranta era: poate se intarzie, ca de obicei. Dupa vreun sfert de ora de bajbaiala, am gasit un taxi care m-a dus, pe stradute, pe drumul cel mai scurt. Cand am iesit dintre blocuri in Bulevardul Expozitiei, am ramas siderat: o coloana mare de oameni, insirati pe trotuar, pe cateva sute de metri! Iata o poza de la cei care erau acolo:
L-am rugat pe taximetrist sa ma lase, totusi, la poarta de intrare. Am platit si am coborat, respirand usurat ca inca nu se deschisesera portile. Am mers in fata si, pana sa fiu apostrofat de oameni, am fost recunoscut de bodyguarzi, carora le-am explicat ca m-am dus sa ma schimb de haine. Si m-au bagat in fata, langa Ana, care nu plecase de acolo si datorita careia nu m-a injurat lumea de la coada 
Dupa vreun minut in care simteam cum ma impung privirile oamenilor deranjati de prezenta mea mot in fruntea cozii, am inceput sa ma plang, sarcastic: "haide, dom'le, ne dau astia drumu' odata, ca m-am plictisit la coada!?" 
Am fost prost, dar am avut noroc. Am zis ca n-o sa ploua si uite c-a plouat. Dar am avut bulan sa gasesc taxiurile pe care le-am avut, am avut noroc sa se intarzie accesul in incinta si, cel mai important, am avut marele noroc cu prezenta Anei acolo, pentru ca altfel oamenii ar fi comentat, iar bodyguarzii m-ar fi trimis la capatul celalalt al cozii, ca sa nu iasa scandal.
Dupa ce s-au deschis portile, am incercat sa sprintez, dar nu mi-a iesit. Din fericire, majoritatea celor care m-au depasit aveau acces in zona Gold, nu la Diamond, iar cei de la Diamond erau, in majoritate, fete. Asa ca a fost usor sa ajung printre primii la gard, controlul fiind rapid si neaglomerat la baieti. M-am asezat in zona lateral dreapta a scenei (zona lui Joe), am pastrat loc pentru Raluca si m-am gandit ca mai sunt putine ore pana la concert, mult mai putin de asteptat decat la Lisabona. Aveam si un banner pe care scrisesem cateva cuvinte pentru Joe Perry, dar pe care urma sa-l scot in timpul piesei "My Generation", cand Joe sparge chitara!
Trupa din deschidere, Robin and the Backstabbers, nu mi-a spus nimic. Nici nu m-a deranjat prea mult, dar nici nu mi-a placut vreo piesa. A trecut timpul repede. Dupa o pauza mai mare, timp in care soarele s-a retras, a urmat concertul Hollywood Vampires. Clipul de intro il vedeti mai jos, dupa care am fost captivat complet de show.
Poze si filmari gasiti peste tot pe net, mult mai bune decat ce-as fi facut eu cu un iPhone.
In timpul concertului am prins o pana de chitara de la Tommy, am mai primit doua pene si un setlist de la John Bionelli (care imi daduse o pana si cu o zi inainte), am primit un setlist si de la stage manager (cel care a uitat de mine la Lisabona!), iar la final i-am strigat lui Matt Sorum sa-mi arunce un bat de toba Raluca a prins si ea un balon, care s-a spart, si margele din stocul lui Johnny Depp. Apai, maica, cate fete mai au margele de la domnu' Depp?
Parfumul din poza de mai sus e o mostra oferita gratuit tuturor celor care intrau la concert. Din pacate, nu mi-a placut cum miroasea.
Mai jos e bannerul pe care l-a citit si Joe, si ceilalti membri ai trupei, dar care a ramas fara "cadoul" cerut 
Setlist-uri si pene. O gramada, dar tot o invidiez pe Ana, care are o pana diferita, foarte misto, cu Joe Perry
Si, desi i-am tot boscorodit pentru rautate, incompetenta, opacitate si gafele facute, sa nu uitam ca Phoenix Entertainment au adus Hollywood Vampires (si pe Slash, in trecut!) la Bucuresti. Sa fie sanatosi - si ei, si noi!
A picat si ceva grindina la un moment dat. Din tot ce aveam pe mine, 10% din boxeri au ramas neimbibati de apa pentru ca acolo imi indesasem telefonul si aparatul foto si am incercat sa le protejez macar pe alea. In rest, dupa ce s-a revenit la ploaie normala, nici n-o mai simteam. Exact ca la dus, eram deja prea uda ca sa ma mai deranjeze ca pica apa pe mine. Nici nu mi-am dat seama cata apa era in hainele alea pana nu m-a dezbracat Irina de hanorac si camasa. De-abia atunci le-am simtit cat de grele sunt.
Sunt foarte mandra de mine pentru ca am infruntat ploaia. I'm a tough kitty! Dar recunosc ca eram pe punctul sa cedez. Muream ca nu ne mai dau drumul sa intram pentru ca na, voiam si eu sa ma schimb in ceva uscat. Mi-a fost si frica pana la un anumit punct ca poate am eu ghinionul dracului si n-o sa fie stand de merch. Apropo, tricoul e foarte fain. Imi place modelul, imi place cum se simte la pipait, cum se simte imprimeul, cum se spala. Pacat ca nu vindeau si sosete.
Joe a fost foarte tare cand a facut praf chitara.
Nu stiu daca ai prins, dar ne-a intrebat "oh, you want this?" 
Teaser! Da' las' ca o sa pun eu gherutele pe o chitara pe care a folosit-o. Intr-un fel sau altul. Dap, visez sa mai repete chestia cu "take the guitar off my back" si sa gasesc sponsori pentru asta... 
Tough kitty 100%
Ultima data cand am indurat ploaia a fost la Metallica pe stadionul din Cotroceni, cand am stat in ploaie de pe la 16:30 pana la intoarcerea acasa, dar parca ploua mai incet si mai suportabil. In plus, de-atunci si pana acum am trecut printr-o pneumonie (intr-o iarna, la fotbal) si am decis sa nu mai risc.
Am vazut ca Joe a zis ceva, dar eram in al 9-lea cer ca sa mai citesc pe buze
Iar la faza cu "guitar off my back", mereu m-am mirat de ce se vand relativ greu, mai ales ca sunt vreo 15 per turneu... aia da investitie 
Eh, m-am trezit de dimineata de tot si eram varza, am mai bagat cateva ore de somn si dupa aia n-am mai avut nici pe dracu'.
Joe said bleed for art and I got soaked to see him. Makes sense.
Memorabile zile!
Sa speram la un 2017 si mai fructuos
