Goana dupa zona A la concerte

Iron Maiden cu Blaze Bayley a fost primul concert la care am participat. In 1995, la Sala Polivalenta, cu Cargo in deschidere. Eram deja fan Cargo, dar nu ascultasem prea mult Maiden pana atunci. Nu auzisem nimic cu Blaze Bayley, dar concertul a fost bestial. Cargo au fost exceptionali, Adi Barar, Kempes si Ramon Radosav erau bestiali impreuna. Apoi au venit pe scena zambaretii Steve Harris si Dave Murray, alaturi de Blaze Bayley. "Man on the Edge" a sunat excelent, desi la multi ani dup-aia, la concertul cu Bruce Dickinson de la Bucuresti, un roadie mi-a spus ca vocea lui Blaze Bayley era varza fata de Dickinson. In mijlocul agitatiei din primele randuri de la Polivalenta, muzica a sunat excelent. Si fuck you, roadie!, acum ascult proaspat lansatul album al lui Blaze, "The Redemption of William Black".

Dupa acel concert mi-am dat seama ca e misto sa fii in fata, sa vezi expresia pe fetele membrilor trupei, sa surprizi micile gesturi, micile discutii sau probleme care mai apar. Sunt concerte care au costat mult, altele mai putin, dar am vrut mereu sa fiu la gard, in fata scenei.

De doua ori am optat pentru varianta mai ieftina, zona B (sau zona a doua, ca mai nou nu mai stii care e Golden, Diamond, A, B s.a.m.d.). Unul din concertele vazute de la B a fost Roxette la Zone Arena, in Bucuresti. Nu-mi mai aduc aminte aproape nimic, dar stiu ca ii auzeam pe cei din jurul meu tipand mai tare decat pe Marie... A doua oara a fost la Madonna in Viena, cand mi-am luat bilet printr-o agentie si am nimerit la B. Am vazut spectacolul de pe ecranele imense care incadrau scena, dar Madonna era un punct negru cu parul blond undeva la infinit.

Nu-mi place sa ma duc la concerte ca sa fac act de prezenta sau ca sa am ce posta pe Instagram. Asa ca am renuntat sa mai merg la Robbie Williams sau Rihanna, desi poate in urma cu 10 ani m-as fi dus cu siguranta. Imi aleg mai atent concertele, mai ales ca pentru a prinde un loc la gard pierzi o zi care nu trece usor sau prea placut.

Pentru mine, reteta e simpla: ori la bal, adica in fata scenei, ori acasa, pe canapea, unde concertul e gratis pe DVD. Ca referinta, va las cu un clip filmat din zona B la un concert oarecare...

2 comentarii

  1. 9 Mar 2018 la 21:02

    Ahhh... am un milion de motive sa fiu in fata.

    Daca ar fi sa-mi amintesc de primul meu concert si de eye contact... ei bine, asta e una foarte amuzanta. :))

    Whitesnake, concert la care m-am dus imbracata in blugi negri si o bluza alba larga, fara cea mai mica idee ca si Coverdale va purta ceva de gen pe scena. Sau ca la un moment dat mi-ar arata ca el are camasa descheiata, eu de ce nu? :))

    Aerosmith in 2010 a fost iar printre primele concerte si tin minte si acum cum Steven m-a vazut ridicand telefonul si s-a oprit putin sa pozeze... iar eu i-am facut poza lui Joe... :)) Ti-am zis ca am amintiri amuzante.

    Evident, e super tare sa fii in fata pentru ca poti pleca acasa cu amintiri materiale, poti da mana cu ei. Vai, ce tare a fost la Helloween cand Andi mi-a apucat mana cu ambele maini... cand mana mea s-ar fi pierdut si intr-o singura mana de-a lui. Ce tare a fost cand Kai mi-a zis "stay metal!" la sfarsitul primului concert. Cand m-a auzit ca l-am strigat la sfarsitul concertului de anul trecut si s-a intors (I wanted to ask for the hat during Perfect Gentleman, but chickened out, so I asked for the wristband and he just gave it to me). Ce tare a fost la Alice Cooper cand eram transpirata si se lipeau bucatelele alea de confetti de mine la sfarsit si Chuck a filmat asta. Ce tare a fost la Kreator... dar povestea asta o stii. :))

    Dar e practic si din alte puncte de vedere. Unul din ele ar fi siguranta. Nu stiu, dar eu imi fac mereu griji in ultima vreme si ma simt mai bine sa stiu ca mai am o iesire. E practic pentru ca pot sa respir. La inaltimea mea, probabil m-as sufoca in parul persoanei din fata. E practic pentru ca am unde sa-mi parchez lucrurile. E practic pentru ca nu trebuie sa-mi fac griji ca o sa lovesc pe cineva in cap. E practic pentru ca, daca ai nevoie, poti cere apa cuiva de pe scena. Si uneori se mai imparte apa in fata la evenimentele mari vara. La noi, ca in Germania s-a putut intra cu cate ceva propriu la Aerosmith.

    Si pentru ca ma pot simti destul de invizibila. Poate asta se bate cap in cap cu aialalta legata de eye contact, dar...

    La Megadeth in 2016 n-am fost in fata. Primele bilete erau cu early entry, dar eu am aflat de concert tarziu. Dar imi sunt dragi, asa ca mi-am luat bilet oricum. Am fost mai in spate si... m-am simtit ciudata. Aiurea pentru ca ies in evidenta. Pentru ca restul lumii din jur avea chef de conversatie, de bere si eu aveam chef sa dau din cap. Si m-am simtit ca si cum in fiecare moment cineva ar fi putut sa ma intrebe "ce dracu' e cu tine?". Dar n-am platit bilet ca sa stau momaie... vreau sa profit de momentele alea. Daca sunt la un concert, e pentru ca trupa aia a produs piese care au insemnat ceva pentru mine si vreau sa exprim si sa sarbatoresc asta.

    Daca sunt in fata, nu e ciudat pentru ca tot restul lumii din jur e cu mainile pe sus si da din cap.

    Nu e vopseaua de invizibilitate din Tom si Jerry, dar e "next best thing". E libertatea de a ma manifesta. Exorcise my demons, my lemons. The lemons that life throws... the band my personal exorcitrus!

  2. 10 Mar 2018 la 19:01

    Exorcitrus suna genial, o sa retin acest termen! B-)

    E misto in fata, e misto cand mai prinzi cateva minute cu unul sau mai multi membri ai trupei dupa concert pe la portile de iesire, e misto sa poti interactiona cu ei - asa cum tu ai fost norocoasa de mai multe ori :>

    Odata cu... varsta... am ales sa limitez totusi implicarea, asa ca la trupe gen Offspring, pe care mi-as dori sa-i vad, as alege sa stau la scaune, sa dau din cap retinut si fara oboseala dintr-un mosh pit (cel putin) istovitor :D

Blah, blah, blah