E criza. De inspiratie

Totul trebuie sa iasa perfect mereu

Asa gandeste un perfectionist sau o persoana care se ia in serios la locul de munca. E totul in regula cand cerem asta de la noi insine, dar apare o problema cand pretindem perfectiunea celorlalti. Pentru a putea sa masuram munca altora, trebuie sa-i intelegem atat pe ei, cat si notiunea de perfectiune.

Trebuie din capul locului stiut ca perfect nu inseamna un perfect abstract, ci asa cum intelege fiecare perfectiunea. Sa luam exemplul unui bucatar: daca face o mancare pentru el, acasa, perfectiunea inseamna ca mancarea respectiva s-a facut repede si e si buna; in schimb, daca vorbim de acelasi bucatar la locul de munca, in restaurant, realizam ca perfectiunea inseamna ca mancarea sa fie gustoasa, dar si aspectuoasa.

Ca sa obtii perfectiunea (in forma pe care o doresti) de la cineva, trebuie sa stii ce si cum sa-i ceri. Nu poti obtine perfectiunea unei pase pe terenul de fotbal cu un simplu "paaaaaas!". Nu poti obtine perfectiunea in pat numai cu "mai tare, mai tare" si nici in fata unui computer citind dintr-o carte pentru toNti. E uneori mai greu sa stii sa ceri cuiva perfectiunea decat sa o atingi tu. Ca in cazul zicalei "ca sa iasa un lucru bine trebuie sa-l faci tu", e mai usor sa faci ce ai in cap decat sa explici cuiva ce iti doresti. Partea buna e ca nu e niciodata prea tarziu sa inveti, atata timp cat esti dispus sa o faci.

Perfectionismul poate fi la fel de bine o cale spre succes, cat si o piedica. Nu lasa micro-managementul sa-ti incurce deadline-urile, pentru ca atunci perfectiunea devine inutila. Si, pentru ca nu poti face totul singur, e timpul sa inveti sa ceri celorlalti sa faca si ei. Si sa iasa perfect.

Blah, blah, blah