Omul are tendinta de a se obisnui cu binele. Tot el are o memorie selectiva - mecanism de aparare care estompeaza din amintirile neplacute si pastreaza o aura romantata a trecutului. Asa se naste nostalgia.
Daca cineva spune ca "era mai bine in comunism", cauza principala este ca toate avantajele de dupa Revolutie sunt de-acum o certitudine, un bun dat. A trecut prea mult timp de la Revolutie si starea de bine s-a generalizat. Iar atunci cand intampina probleme mai importante, omul fuge cu gandul la un anume moment din viata cand respectivele dificultati nu existau.
Din pacate, mintea omului nu pune niciodata o amintire in context. Daca se enerveaza in traficul aglomerat de astazi, nostalgia ii aminteste punctual cat de lejer se putea plimba cu masina prin oras inainte de '89, fara alte detalii suplimentare.
Unii au dus-o destul de bine pe timpul comunismului. In plus, aveau o alta varsta in acea perioada si multe din avantajele din ziua de astazi nu le sunt de folos. Daca pensiile dintr-un anumit domeniu erau substantiale pe vremea lui Ceausescu, omul regreta profund acele timpuri. Nu este interesat de accesul la internet, de sutele de programe TV sau posibilitatea de a calatori oriunde pe glob. El are bani putini acum si ar fi fost mai bine 'inainte'.
Nu vreau sa ma detasez complet de acest mod limitat de gandire pentru ca ma trezesc de multe ori fugind cu gandul la perioada de 9 ani traita in comunism. Crescut intr-o familie preocupata sa-mi fie bine, habar n-aveam cat timp irosesc la cozi parintii si bunicii mei, cat de greu le era sa gaseasca o pereche de incaltari mai acatarii sau niste carne proaspata.
Nostalgia e normala si va exista mereu in viata noastra. Nu trebuie sa o respingem ca pe ceva bolnav, dar nici sa ne scufundam in ea pentru ca ne ofera confortul si siguranta unor vremuri pe care ni le amintim distrosionat. Pe masura ce anii trec, e important sa ne pastram luciditatea si sa constientizam permanent ca, in ciuda tuturor obstacolelor, acum e mult mai bine decat 'atunci'.