Despre bullying si cyber-bullying

Termenul de bully nu are o traducere clara in limba romana. E vorba de smecherasul ala cu 2 ani mai are care-ti ia sandviciul din ghiozdan si te cauta in buzunare dupa marunt. Cand vorbim de spatiul virtual, de internet, apare celalalt termen, de cyber-bully, utilizatorul de multe ori anonim care-ti vorbeste urat si te agreseaza pe retelele sociale.

Intimidare, brutalizare, chiar terorizare. Nu stiu cati au crescut in zone fara astfel de golani, dar cred ca toata lumea intelege termenul clasic, chiar daca nu au avut de-a face cu cel virtual.

Nici un parinte nu vrea sa afle despre copilul lui ca are o personalitate mai slaba. Dar asta se intampla uneori independent de orice ar face, e genetic si, desi educatia face minuni, uneori copilul ramane retras sau 'mai cuminte'. Acesti copii, dar nu numai ei, devin de multe ori tintele smecherasilor de cartier.

Am citit de curand ca intidimidarile din mediul virtual au dus la sinucideri printre copii si adolescenti. Dupa ce am aprofundat subiectul, am realizat ca vina unei astfel de tragedii apartine tuturor celor implicati, nu numai acelor bullies:

1. Parintii

Copilul este educat (sau ar trebui sa fie) de ambii parinti. Avand in vedere halul de degradare al familiei, nu stiu cati din copiii de azi mai au parte de o educatie sanatoasa. Divorturi, recasatoriri, procese de custodie, homosexualitate, toata aceste mizerii afecteaza psihicul copiilor, al caror creier este un burete ce inmagazineaza fara a filtra a priori.

2. Scoala

De peste 15 ani, in Romania scoala nu mai face educatie. Pe vremuri auzeai batrani in autobuz certand cate-un elev, "asa te-nvata la scoala?", cu trimitere la rolul educational al scolii in viata copiilor. Din pacate, in scoli nu se mai face nici educatie, nici invatatura. Uneori nu e nici caldura sau apa, deci...

3. Internetul

Am intrat prima data pe net in 1997, de la o sala de net unde stateam o ora sau doua, maximum, pe saptamana. Cautam informatii pe Lycos si Altavista, site-uri de care azi n-a auzit nimeni. Computer aveau unul din 10 copii, cel putin in Bucuresti. Si lumea pe net era deschisa, linistita. Inchipuiti-va ca se incheiau conversatii intre necunoscuti pe IRC prin schimbul de numere de telefon fix!

In ziua de azi, pericolul e peste tot. Cu toate astea, deschiderea oamenilor este fara precedent. Exista avertismente sa nu pui poze cu copilul mic pentru ca exista bolnavi psihici care le privesc si se masturbeaza. Dar de ce ai vrea sa le pui oricum, de ce simt oamenii nevoia sa posteze sute, mii de poze cu ei pe retele sociale?

Daca tu, ca parinte, ai 700 de prieteni si 1000 de poze pe contul de Facebook, copilul ce sa inteleaga cand va fi mare? Ce sa creada cand vede peste tot in jurul lui aceeasi nevroza?

4. Media

Nu prea ai ce sa discuti cand vine vorba de ziare, radio si televizor. Un malaxor gigantic de jeg, de laturi care-ti sunt servite 24 de ore pe zi, repetitiv, cu nonsalanta. Esti o tipa sexy daca apari in sanii goi la televizor, esti un tip smecher daca te combini cu fata care tocmai a aparut in sanii goi. Si tot asa.

5. Globalizarea

Cine a gandit globalizarea probabil a zis ca se intampla lucruri frumoase cand se intalnesc doua sau mai multe culturi. Pentru ca, in fond, asa s-a dezvoltat pana acum omenirea. Numai ca efectul acestei uniri neconditionate a fost distribuirea tuturor chestiilor negative, care au acaparat masele precum decima ciuma satele acum cateva sute de ani. Si, ca de obicei, am luat ce-i mai prost si ne-am insusit toate neo-pseudo-valorile occidentale. Si asta se intampla din ce in ce mai mult, mai puternic cu fiecare noua generatie.

6. Prostia celor in cauza

Aici nu prea avem ce face, pentru ca asta e cursul vietii. Vedem un copil de cativa anisori cum se descurca pe tableta mai bine decat taica-su, dar nu ne gandim ca ar trebui sa puna mana pe tableta mult mai tarziu, dupa ce a invatat sa faca primii pasi fara Google. Iar parintii il incurajeaza pentru ca, vorb-aia, 'nu trebuie sa memorezi, ci sa stii unde sa cauti'.

Copilul deja stie unde sa caute. El cauta pe internet tot ce e nou si se arunca cu inima deschisa in groapa cu lei. Aud deseori termenu de early adopter, un cretinisim de proportii blogosferice. Adica imediat ce apare o noua retea sociala, in care poti sa postezi doar fisiere audio de 3 secunde, hop si tu! Asa, ca sa zici ca ai realizat ceva pe lumea asta. Oare cei cu conceptul asta ar fi fost early adopters cand a fost vorba de primul aragaz pe butelie sau de prima parasuta?

Concluzia e una simpla: copii cu un psihic slab, educati precar, cariati de mediul in care s-au nascut si traiesc, aleg sa-si ia propria viata in urma intimidarilor primite pe internet de la niste anonimi. Sau, cu alte cuvinte, selectia naturala.