Cand se schimba culoarea politica de la putere, angajatii de la stat tremura. Se schimba conduceri, se dau afara oameni care n-au nici o treaba cu politica. Se elimina oamenii care au dus greul pe motiv ca apartin de vechiul regim.
Pe langa cei doi-trei sefi mai insemnati, ceilalti angajati ajunsi someri sunt victime colaterale. La fiecare 4 sau 8 ani povestea se repeta, oameni care au muncit cu sarg sunt trimisi acasa, inlocuiti de oamenii fara experienta ai partidului venit la putere.
De fiecare data cand se schimba partidul de la putere, aceeasi poveste. Si auzi cele mai halucinante motive. Unul dintre angajati, care a dat si bani din salariu pentru a dota institutia, a fost intrebat cum de si-a permis sa aduca bani de-acasa. Alt angajat, care muncea cat trei, a fost acuzat textual ca este prea eficient!
PSD, PDL, PNL si altele, aceeasi poveste. De fapt, daca stam si ne uitam putin in urma, observam ca sunt aceiasi oameni. Sar din luntre-n luntre, in cautarea a patru ani de stabilitate. Sa fie la putere, sa controleze banii si sa se capatuiasca.
Intre timp, cei care duc greul sunt batjocoriti si umiliti in fiecare zi, in fiecare clipa in care se gandesc daca vor avea aceeasi slujba si a doua zi. Si-au facut treaba ireprosabil si acum sunt pe punctul de a fi aruncati ca o masea stricata pentru ca, nu-i asa, sunt prea eficienti.