In ultima vreme am citit si ascultat foarte multa informatie legata de domeniul high-end audio. Desi aud destul de bine, n-am avut niciodata ceea ce se numeste un auz fin. Ochii mei sunt mai dezvoltati, creierul lucreaza mai mult vizual, fapt pentru care nu am investit foarte mult in tot ce tine de boxe, amplificatoare, preamplificatoare si alte chestii conexe. Dar odata cu pandemia, ca sa fiu mai aproape de muzica, am decis ca e timpul pentru o schimbare.
In urma cercetarilor asidue efectuate, am aflat chestii care mi se pareau o gluma in urma cu ceva vreme. Calitatea sunetului depinde de atat de multi factori, inca e absolut imposibil - tehnic si financiar - sa atingi perfectiunea. Am aflat ca sunetul e influentat de perioada zilei (adica de curentul electric), de cabluri, de perioada de timp in care a fost pornit un dispoziv, de separarea functiilor dispozitivelor, de suruburi, de piulite, de aer. Wow!
E clar ca eu n-am ureche sa simt diferente intre o piesa ascultata la pranz si aceeasi piesa audiata la miezul noptii. Ba, mai mult, noaptea e posibil sa mai treaca vreo ambulanta prin fata blocului, a carei sirena sa-l acompanieze temporar pe solist. Odata cu varsta, acuitatea urechilor s-a diminuat, banuiesc, asa ca sigur nu are rost sa investesc mii si mii de euro in echipamente audio. Care, apropo, pot sa treaca de nivelul sutelor de mii de euro si sa ajunga in zona milioanelor, ceea ce ar fi chiar exagerat pentru un apartament de bloc.
Daca anumite echipamente nu suna bine in casa ta, poti alege sa schimbi mobila, sa optimizezi spatiul sau chiar sa te muti. Asta e simplu de observat. Ce nu e foarte clar e cat de bune mai sunt urechile fiecarui audiofil, cat pot ele percepe din volumul de informatie cuprins intr-o piesa audio. Pentru ca "rezolutia" ochilor poate fi imbunatatita cu ajutorul ochelarilor, dar urechilor nu poti sa le dai un astfel de boost. De aceea m-am gandit ca e vremea pentru un control medical in urma caruia sa ti se spuna cat de bine auzi. Mai are rost sa te abonezi sau sa descarci muzica la 24 de biti si 192 de kilohertzi? Sau ar trebui sa te limitezi la m3-uri de 320kbps, ca mai mult nu duci. Iar atunci costul investit in echipamente va fi mult mai mic. Nu ai nevoie de un DAC care sa decodeze DSD si MQA, daca tu nu mai auzi nici fasaitul de pe casetele audio. Ar fi deprimant sa afli care sunt valorile capacitatii urechilor, dar ar ajuta sa cheltuiasti mai putini bani pe echipamente audio cumparate exclusiv pentru un efect Placebo.
Daca toti oamenii si-ar face un astfel de test si ar accepta, realisti, situatia de facto a urechilor lor, majoritatea companiilor producatoare de echipamente audio fie ar da faliment, fie s-ar concentra pe produse cat mai ieftine pentru a supravietui.