Azi m-am vazut cu Death Angel, Amedeia, Catanutz si Sunny. Astea sunt numele de cod ale prietenilor mei. Au fost vesti bune, am ras, ne-am distrat, ne-am enervat c-a pierdut Halep, am uitat ca a jucat Romania cu Israel si pana la urma a fost totul bine.
Una din discutii s-a invartit in jurul masinilor care se conduc singure si care ar putea fi la liber prin Bucuresti. Ma rog, nu chiar la liber, ca ar trebui sa platesti un abonament. Adica un fel de taxi fara sofer. Eu nu vad chestia asta intamplandu-se mai repede de 20 de ani (cel putin!), dar se pare ca nu toata lumea a fost de acord cu mine. Ne mai auzim in 2038 pe tema asta.
Poezia serii a fost o coproductie a trei minti luminate si a pornit dintr-o durere fizica, la fel ca si versurile piesei "Monica, Monica". Numai ca astazi am fost mai obosit si nu cred ca strofa simpla de mai jos va ajunge vreodata pe ritmurile unei melodii.
Văleu, văleu,
Spatele meu...
Capră mereu,
Viața e greu!