Am fost la mai multe concerte hip-hop de-a lungul timpului, pornind de la BUG Mafia prin '96-'97, trecand prin Wu Tang Clan, Cypress Hill, Snoop Dogg si ajungand in prezent la trupa La Familia. In fapt, concertul La Familia de la Arenele Romane cred ca a fost ultimul concert hip-hop la care am mers.
Promovat in fiecare interviu, concertul "Poveste de cartier" din vara asta avea o lista impresionanta de artisti pe afis: Vescan, Cedry2k, Jianu, El Nino, Stres, Samurai, Spectru, D-Trone, Zeze si La Familia. Pe cei mai multi nu-i vazusem niciodata live, dar ii mai stiam din piese si pareau ok.
Evenimentul a fost promovat intens si au fost create si pachete speciale, unele pentru fanii care vor sa intre mai devreme si sa se aseze la gard, altele pentru cei care vor poze si autografe dupa concert. Pana aici, totul in regula. Singurul minus era ca evenimentul urma sa se tina in cortul de la Arene, amplasat acolo pe perioada iernii, dar m-am gandit ca nu s-au vandut foarte multe bilete si nu poate de-aia au preferat sa fie un spatiu mai intim (a se citi 'mic').
1410 bilete. Atatea s-au vandut, conform unei tipe care facea verificarile la intrare. Am zis ca e foarte putin, dar m-am gandit ca s-au mai dat si invitatii, desi nu cred ca numarul lor a depasit 100. Eu am beneficiat de o astfel de invitatie, care nu avea early access, asa ca m-am asteptat sa fie ceva lume cand am intrat eu, la ora "normala". Cu toate astea, imaginea care m-a intampinat a fost dezolanta:
Energia publicului 70% din show, iar "spectacolul" care se vede in poza m-a facut sa ma gandesc daca sa mai stau sau sa plec, mai ales ca juca si Manchester United la ora aia. Nu imi place ca o spun, dar e ceea ce am trait. E incredibil sa vezi atata plictiseala si dezinteres.
Desi nu-mi doream asta in mod special, am avut loc la gard, ca nimeni nu se inghesuia acolo. Ma uitam pe telefon la meciul de fotbal si nu pricepeam de ce toata lumea din jurul meu parea parca obligata sa fie acolo. Entuziasmul lipsea cu desavarsire.
Concertul a inceput si baietii au intrat pe scena unul dupa altul, uneori cate doi, trei sau mai multi, cantand piese pe care le auzeam pentru prima oara. Vocile lor n-au sunat bine si nu stiu daca a fost vina sonorizarii sau e lipsa miraculosului autotune, disponibil numai in studio.
Au cantat, au tipat, fanii s-au imbatat cu bere ieftina, iar show-ul a lipsit cu desavarsire. Toti cei care erau pe scena zici ca au coborat acum din troleu si au venit la cantare. O imbracaminte mai speciala - nu, show de vreun fel - nu, ceva interesant, orice - nimic. Cam asta a fost in seara aceea de aprilie: nimic.
O sa ma rezum sa ascult hip-hop la mine acasa, ca suna bine in varianta de studio. Iar cel mai bine suna o piesa din '96 pe care o consider cea mai misto piesa hip-hop a tuturor timpurilor: Cypress Hill feat. The Fugees - Boom Biddy Bye Bye (The Fugees Remix). Enjoy!
Sa stii ca atunci cand am vazut prima data postarea asta m-am gandit "ohoho, ce-o sa-mi liseasca mie cortul ala la Sone Sour!" avand in vedere prognoza meteo.
Dar eu in particular am avut un noroc... nici macar chior, orb de-a binelea! In ciuda faptului ca a plouat, uneori chiar tare, am fost printre putinii oameni care n-au fost udati. Teoretic, toata lumea care era la bariera spre mijloc era la adapost. Practic, era un plastic infasurat pe sus si apa se prelingea pe ala si de acolo pica fix in capul celor mai multi din fata. Dar cumva, nici eu nu stiu cum, fix deasupra mea porcaria aia era ceva mai sus, asa ca apa curgea prin dreapta si prin stanga mea, dar nu fix in capul meu. Uitandu-ma in sus, vedeam perdea de apa in stanga, perdea de apa in dreapta, cel mult cate o picatura razleata deasupra mea...
Daca adaugi la asta si faptul ca fix acolo a venit Corey pe marginea scenei cel mai des... am avut cel mai bun loc posibil!
Super tare! Iti doresc ca si vineri sa prinzi cel mai bun loc, iar eu sa fiu in dreapta ta
