Sunt momente in viata cand esti nevoit sa infrunti ceata. Nu ai ales tu acel drum, erai pe cararea ta cad s-a asternut ceata. Si nu te poti opri in loc. Fie ca-ti place sau nu, trebuie sa merg inainte, desi campul vizual iti este redus la cativa centimetri. Trebuie sa continui sa mergi chiar daca pare ca mergi fara directie, fara un tel anume. Nu vezi aproape nimic in jur, dar lumea exista, e tot acolo, te inconjoara. Insa tu nu o poti percepe din cauza valului alb de ceata. Mergi inainte, o sa fie bine. Cand se ridica ceata, vei descoperi alaturi de tine tot ce disparuse, pentru o perioada, in spatele acelei perdele albe si reci.
cand ma plictisesc de stat degeaba, scriu pe blog.