Oare cat timp a trecut de la o disctuie de genul:
- Salut, ce faci?
- Bine, ascultam niste muzica...
In 2009 parca nu mai poti asculta doar muzica. Asculti muzica in timp ce stai pe yahoo la 3 conversatii cu cei mai apropiati doi prieteni si una pe care vrei s-o agati, asculti muzica in timp ce lucrezi la un proiect sau in timp ce surfezi pe un site de stiri (nu neaparat sportive).
Imi amintesc de serile in care aproape adormeam langa casetofon, in timp ce ascultam muzica la casti, uneori citind carticelele casetelor sau versurile pieselor. Numai ca, odata cu varsta si vremurile, timpul liber s-a diminuat considerabil. Daca vreau sa vad un episod din 24, fac in asa fel ca sa iau si o gustare in paralel, pentru a economisi timp. Eventual suna si telefonul de doua-trei ori, unul dintre apeluri fiind urgent. Si intrerupi vizionarea ca sa dai un mail.
Cred ca s-au facut pasi foarte mici spre un confort personal in toti acesti "ani de dupa revolutie". Foamea din vremurile comuniste (care nu neaparat s-au incheiat) ne face sa consumam si acum foarte mult. Sa ne impartim in zece si sa facem mult, sa producem cat mai mult, sa agonisim, sa avem pentru ca altadata nu aveam. Comunismul ne-a distrus neamul precum un viol distruge o fiinta virgina. Ne-am tratat creierele cu televizoare color, dvd playere, mertane, case la curte, munti de mancare, plimbari in strainatate. Niciodata nu va fi de ajuns, nu ne vom putea satura. La fel ca trauma violului, comunismul ne-a traumatizat, de-a dezaxat si nu ne vom putea intoarce niciodata la echilibrul punctului 0.
O sa incerc, pe cat posibil, sa fac lucrurile unul cate unul. Ma uit la meci, ma plimb prin parc, ascult muzica. Pentru ca sunt convins ca Almost Famous sau The Full Monty nu ar fi avut acelasi impact daca le presaram cu buzz-uri si livescore.