Vartej

De multe saptamani, lucrurile se intampla pe fuga. Dintr-o parte in alta, din taxi la tastatura, din casa-n casa. Multe treburi de facut pe toate fronturile, iar cand pui capul pe perna simti apasarea lucrurilor neterminate. Siruri intregi de reprosuri, zeci de post-it-uri virtuale, to-do list-uri si alte asemenea. Nimic nu iese cum trebuie din prima, unele lucruri nu se fac pana la capat si uneori trebuie reluate de la inceput. Layere intregi de task-uri, gestionate mai bine sau mai prost, in functie de cine cere mai tare si mai des. Peste toate domneste criza, nevoia de bani in stanga si-n dreapta, facturi emise rasplatite cu promisiuni, de parca poti da la stat 19% din cuvintele clientului.

Ma mut. Cu casa, cu firma, cu catel, cu purcel. M-as muta in Viena, pe Berggasse, in bloc cu Freud. E Billa in colt si barul unde toata lumea stie pe toata lumea. M-as muta in Sheffield, intr-una din casele vechi, identica cu toate celelalte. Numai ca ma mut tot in Bucuresti, pentru ca viata nu inseamna locuri, ci oameni. Ca, vorb-aia, degeaba ajungi si pe Marte, daca n-ai cu cine sa faci un septica.

Noi sa fim sanatosi!