Un oftat din inima

Sunt o persoana conservatoare. Imi plac schimbarile deloc, asa ca le evit cu aproape orice pret. De curand am hotarat sa ma mut cu casa. Hotararea a fost luata cu vreun an inainte mutarii efective, asa ca stres n-a fost deloc la inceput.

E frumos sa te uiti pe internet dupa televizoare LCD si presuri de sters picioarele cu Liverpool. E misto sa faci planuri: unde-o sa fie patul, ce misto o sa bata lumina etc. Ah, ce bine-o sa fie! Vecinii nu ma cunosc, asa ca n-o sa ma opreasca de trei ori pe zi sa ma-ntrebe ce face tata. Scap si de curiosii care-mi monitorizau cutia de scrisori. Superb.

Cand a inceput mutarea s-a rupt filmul. Ce LCD TV, cand preturile la IKEA au sarit cu 25-30%? Incepe caratul lucrurilor, care sunt multe. La cate drumuri am facut, cred ca m-am vazut cu toti vecinii pe la lift. Am primit injuraturi si amenintari c-am dat gauri in pereti cand dormea ala micu', ca am lasat mizerie pe palier si multe cutii de carton la ghena.

Nu stiu cate CD-uri are fiecare, dar eu am multe. Foarte multe. Metri cubi de CD-uri la carcasa normala, subtire, la plic si in cake-uri. Daca macar s-ar ieftini blank-urile Blu-ray, sa le mai cumulez. Pana atunci, le-am mutat dintr-o dezordine organizata (fosta casa) intr-o dezordine totala in noul apartament. Nu stiu cum as putea gasi dvdrip-urile cu La Piovra in stivele astea. Bine ca am DVD-urile pe hard :)

In orice caz, va mai dura mult pana sa termin cu aranjatul lucrurilor. Momentan am reusit sa adun toate cutiile de prin casa si sa le indes in diverse locuri (camara, debara, biblioteci) ca sa pot sa dau cu aspiratorul. Ah, dar nu mi-am luat aspirator. Mai stii, poate se ofera cineva :)