Testamentul a 10 ani de beatitudine

Ultimele luni au fost ultima gura de oxigen pentru sute de mii de firme din tara asta. Daca forfetarul a inchis o parte, iata ca se prefigureaza un alt sezon de vanatoare: cota unica 20%, peste care vine si TVA-ul la 25%.

Ma simt ca un 'crash test dummy', un manechin intr-o masina care se apropie in mare viteza de zid. Impactul e iminent si tocmai aceasta imposibilitate de a-l evita ma elibereaza de griji. Nu conteaza ce masuri va lua Guvernul, situatia va continua sa se inrautateasca. Nu am ajuns in cel mai negru moment al crizei. De fapt, sunt doua crize: cea globala, de care unii au reusit sa se mai scuture, si cea interna, neaosa, vidul in care ne afundam cu repeziciunea hotararilor guvernamentale.

Am trait anii '90 si presupun ca istoria grea de atunci se va repeta. Vor muri oameni cu zile, dependenti de niste medicamente pe care nu si le mai permit. Iar raul ne va dezbina si mai tare, pentru ca pe vremea lui Ceausescu erau altfel de oameni, pe care greutatile i-au apropiat. Acum nimeni nu mai realizeaza ca efortul individual nu duce la izbavire, dar e prea tarziu pentru un astfel de discurs.