5 Aug 2012 | Sex

Scurta istorie a pirateriei porno in Romania

M-am nascut la inceputul anilor '80 si am avut o copilarie relativ cuminte, departe de "depravarile vestului". Primul contact cu materialele destinate adultilor a fost intr-a patra, cand am mers impreuna cu un coleg de clasa la el pentru a ne uita la un film pe video. Fiind singur acasa, a scos din arhiva parintilor o caseta porno si asa am vizionat primele scene hardcore din viata mea.

Pe vremea aia, instinctele sexuale se dezvoltau mult mai tarziu decat in vremurile de-acum. Intr-a cincea sau a sasea nu aveam decat curiozitatea de a vedea chilotii fetelor cand se schimbau in vestiar, pentru ora de sport. Pe atunci, fetele nu se dezvoltau fizic decat spre finele ciclului gimnazial, iar noi incepeam sa descoperim 'femeia' prin fotografiile erotice din ziarele vremii (remember "Infractoarea"?).

Imi amintesc si acum amuzat cum o singura caseta porno ("caseta lui Dan") a circulat pe la majoritatea baietilor din zona mea. Pusti din vreo 10 blocuri s-au bucurat de acele doua ore de film hardcore vreme de cativa ani. Pe la 13-14 ani am dat de televiziunea prin cablu, cu filmele softcore nemtesti de pe SAT1, majoritatea comedii erotice difuzate vineri si sambata dupa miezul noptii, si filmul erotic de duminica, de pe M6 (remember seria "Emmanuelle"?).

Desi eram foarte timid cand venea vorba de fete, nu am tins niciodata excesiv spre filmele XXX. Prindeam din cand in cand cate o scena in weekend si mai vedeam un san dezgolit, dar cam atat. Imi doream o prietenie cu o fata, vorbeam despre asta cu prietenii mei, dar inca nu avusesem parte de asa ceva.

La varsta de 16 ani am plecat intr-o tabara impreuna cu cel mai bun prieten din clasa. Atunci am avut parte de primul sarut, cu o fata de 15 ani, de la care am primit si primul feedback negativ: mi-a spus ca eram prea grabit. Desi virgina, fata respectiva avea mai multa experienta decat mine. Si trebuie din nou sa mentionez ca vremurile erau altele, cu fete mai cuminti si baieti mai prostuti. Iar eu eram mai prostut decat media.

Am avut noroc in serile ce-au urmat cu o tipa care venise sa ne invete limba engleza, acesta fiind profilul taberei. Avea 21 de ani si era de undeva din nordul Angliei, eu eram mare pasionat de limba engleza si lucrurile s-au potrivit. Amicul meu, care isi pierduse virginitatea in urma cu mai mult timp si tocmai se combinase cu una dintre cameristele hotelului, si ea tot de 21, mi-a dat un prezervativ si sfatul "vezi si tu ce faci". Privat de tutoriale de sex, scene cu Rocco si "povesti" gonzo, am reusit totusi sa duc la capat misiunea. De cateva ori chiar, pe parcursul urmatoarelor zile.

In '97 am descoperit Internet-ul si, odata cu el, pornografia online. Pentru chestii decente, precum articole despre "Aerosmith" sau alte cautari similare (remember Lycos.co.uk?), mergeam la Raffles, o sala de internet de la Universitate. Pentru poze si mai apoi filme porno, imi vizitam prietenii cu conexiune internet acasa. Tot la ei am descoperit si conceptul de 'carding', adica achizitionarea de bunuri online cu carduri de credit furate.

Cardingul si site-urile porno au mers mana in mana de-atunci si pana in zilele noastre. Site-urile porno, aflate la inceput, aveau o protectie foarte slaba impotriva actiunii hackerilor. Pe de alta parte, ele ofereau anonimitate vizitatorilor si erau asaltate de americanii dispusi sa plateasca cativa dolari pentru a viziona tot felul de prostii, care ulterior au fost eliminate (zoofilie, pedofilie, snuff etc.). Hackerii spargeau astfel de servere si furau fisiere text cu datele a mii de carduri, ce puteau fi ulterior folosite pentru a achizitiona diverse bunuri sau a viziona continut erotic pe site-uri cu plata. Pentru ca altceva nu prea puteai cumpara atunci de pe net.

Mi-am luat 'calculator' in aprilie '98 si primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut poze erotice pe net. Mai intai Sharon Stone, dupa care alte celebritati si apoi tot felul de prostii, in principal din curiozitate. Pe atunci nu exista continut XXX la liber, dar cu ajutorul colegilor de clasa si a cardurilor de la ei nici nu aveam nevoie de asa ceva. Imi facusem conturi pe diverse site-uri porno dar, la viteze de 2-3KB/s, dura destul de mult sa incarci o poza, ca sa nu mai vorbesc de filmuletele si-asa scurte, de 2-3 minute. Asteptam uneori zeci de minute, curios sa descarc tot felul de prostii, care mai de care mai ciudate, ce ulterior deveneau subiect de discutii si glume cu prietenii.

Odata cu accesul la pornografia online mi s-a dezvoltat interesul pentru diverse lucruri pe care inca nu le experimentasem in viata sexuala. Aveam o relatie cu o colega de facultate, care s-a rupt inainte sa ajunga la momentul primului act sexual, in principal din cauza asteptarilor create de filmele porno. Daca in urma cu ceva timp nu aveam mari pretentii si savuram orice moment, iata ca ajunsesem sa rup o relatie din cauza unor asteptari neimplinite. A fost primul efect pe care pornografia l-a avut asupra mea, dar pe care l-am inteles mult mai tarziu.

Asa cum spuneam, viteza nu era punctul forte al unei conexiuni internet. Diferenta intre 2 si 3 kilobaiti pe secunda poate parea acum insignifianta, insa atunci reprezenta o crestere in viteza de 50% si o reducere semnificativa a timpului de descarcare a unui clip. In afara de net, singurul mod de a obtine materiale XXX era fie sa le cumperi, fie sa le iei de la prieteni. Se nastea pirateria in Romania: CD-uri vandute la Universitate sau Romana si dischete (sau CD-uri, de la cine avea cd-writer) imprumutate de la prieteni. Copierea de pe internet nu era piraterie, pentru ca accesul la acele site-uri XXX era platit, doar ca de altcineva.

Odata cu aparitia primelor site-uri cu materiale porno la liber, site-urile cu plata au inceput sa puna si ele cateva galerii de poze sau scurte clipuri gratuit, ca preview, pentru a atrage clientii. A fost prima masura anti-piraterie pe care au luat-o cei care detineau aceste site-uri, in speranta ca vor contracara pornografia 'la liber'. Mai erau si site-uri cu continut de inalta calitate (remember ALSScan.com?), la care accesul costa de 3-4 ori mai mult decat la alte site-uri si al caror continut nu prea ajungea pe net, clientii fiind mai putini dornici sa "shareze" materiale pentru care plateau cateva zeci de dolari pe luna.

In '99 s-a nascut Napster si, odata cu el, au aparut pe buzele tuturor cuvintele "piraterie" si "copyright". Conceptul de peer-to-peer (sau P2P - transfer direct intre utilizatori, fara ca fisierele sa treaca printr-un server) a creat panica printre creatorii de continut. Desi Napster a fost utilizat in principal pentru download de muzica, urmasii sai precum KaZaA, WinMX sau Limewire au consituit principalul mod de a descarca materiale pornografice de pe internet. Fisierele erau denumite pentru a descrie continutul lor, iar numarul celor care utilizau denumiri false era foarte mic. Astfel, in timp ce industria porno se chinuia sa inchida site-urile care puneau la liber continut erotic protejat de legea drepturilor de autor, in lumea P2P lucrurile erau imposibil de oprit. Tot atunci au aparut si primele forumuri unde se gaseau materiale XXX preluate de pe site-uri legitime si oferite utilizatorilor lipsiti de dorinta sau posibilitatea de a plati pentru ele.

In Romania se terminase cu cardingul 'legal', adica aparuse legea impotriva utilizarii cardurilor furate si nu cunosc pe nimeni care sa-si fi riscat libertatea dupa 1 februarie '99. Din cand in cand mai aparea cate un caz la televizor, se mai intampla cate-un arest razlet. Pentru pornografie, insa, nu mai era nevoie de carduri. Accesul la materialele erotice era facil si gratuit pentru oricine avea un computer conectat la internet, daca nu cuantificam costurile ridicate al unui cont de net si, desigur, impulsurile Romtelecom. Iar daca n-aveai preferinte bizare, un CD cumparat de la taraba iti oferea distractia pe care o cautai.

Dupa explozia retelelor, la inceputul anilor 2000, pirateria a mai castigat putin teren. Daca 2 persoane dintr-o retea de 7-8 aveau acces la net, materialele descarcate ajungeau la toti membrii retelei. Se faceau schimburi de CD-uri, se plimbau hardurile de la unul la altul si nu-si mai punea nimeni problema achizitionarii de materiale porno, nici macar de la tarabele mutate acum la capatul tramvaiului 5, la Sf. Gheorghe (remember tiganii?). Ideea de a plati pentru porno, de orice fel, era inacceptabila. In plus, exista pe cablu canalul "Babylon Blue", exclusiv erotic, uneori hardcore, care ii multumea pe cei care nu aveau computer. Iar daca erai intr-un sat razlet si fara cablu TV, nici o problema, existau pe piata cateva reviste porno glossy importate de prin Polonia sau Cehia, cu materiale hard si pe care le gaseai la orice chiosc de ziare.

In tot acest rastimp de 10 ani, industria pornografia a continuat sa lupte din rasputeri impotriva pirateriei online, devenita principala cauza ce afecta site-urile XXX. Vitezele ametitoare care permiteau utilizatorilor sa descarce un film intreg in cateva minute au dus la schimbarea campului de lupta: astfel, in loc sa incerce blocarea utilizatorilor de a descarca anumite materiale, acum se lupta pentru blocarea piratilor de a pune la liber continut protejat de legea drepturilor de autor. In paralel, creatorii de continut au inventat asa-numitele 'tube sites', adica variante porno ale celebrului Youtube. Aceste tube sites, precum Youporn sau Pornhub, au atras vizitatorii dornici sa vizioneze materiale pornografice la liber, fara a fi nevoiti sa le descarce. Succesul a fost major, site-uri precum xHamster sau xVideos fiind mai vizitate decat Flickr sau CNN in 2012.

Desi numai 1 din 10.000 de vizitatori ai unui tube site ar fi dispus sa plateasca pentru acelasi continut, mult mai multi utilizatori dau click pe reclamele de pe aceste site-uri si ajung pe site-uri cu 'live cams', acolo unde platesc bani grei pentru ca fete din toata lumea sa le satisfaca vizual fanteziile, prin intermediul unui webcam. Desigur, aceste 'cam sites' au acelasi proprietar cu tube-site-ul de pe care le vin utilizatorii.

Continutul tube site-urilor este monitorizat de catre angajatii companiilor producatoare de continut XXX. Spre exemplu, Vivid are cativa angajati dedicati identificarii materialelor companiei care sunt afisate fara acordul acesteia in diverse locuri pe internet. Si pentru ca 'unde-s multi, puterea creste', Siep Kuppens, presedintele International Media Company (care detine, printre altele, ClubSeventeen.com) a initiat crearea unei fundatii care se lupte impotriva piratilor online si a celor care distribuie la liber materiale protejate de copyright. Asa a luat nastere, la inceputul lui 2012, Adult Content Industry United Foundation (ACIUF), fundatie creata pentru a lupta impotriva celor care partajeaza online continut fara a plati drepturi de autor, prin inchiderea site-urilor de file hosting (asa-numitele 'cyberlockers') si urmarirea in instanta a hackerilor ce pirateaza site-urile XXX.

Am luat legatura cu PR-ul ACIUF, dra Madalina Manolache, care a fost amabila sa ma ajute cu cateva informatii legate de activitatea fundatiei. Pentru inceput, iata cateva explicatii furnizate de dra Manolache care explica in amanunt ce ii motiveaza pe hackeri si cum functioneaza procesul de piratare:

Modelul de business al cyberlocker-ilor: pentru a intelege cat mai bine motivele existentei pirateriei, vom evidentia etapele procesului de functionare al cyberlockerilor. Noi asa ii numim, insa cel mai des sunt intalniti sub forma filesharing/filelocker. Exemple sunt nenumarate: depositfiles, rapidshare, extabit, letitbit, vip-file etc.

Piratii de top fura continut cu carduri de credit furate. In ceea ce priveste continutul pentru adulti, putem lua ca si exemplu unul dintre piratii mari din aceasta industrie: Girlscanner.com.

Girlscanner.com este o echipa bine organizata de pirati, cu site-uri oglinda in toata lumea (pornofag.net, eroticland.biz, onesexy.ru si DVD-video.su), pentru a asigura continuarea activitatii lor ilegale.

Oamenii din spatele Girslcanner.com fura informatiile cartilor de credit sau le cumpara de la alti infractori si le folosesc pentru a patrunde in site.

1. Piratii de top uploadeaza continut pe un cyberlocker (pentru numai 10 dolari/euro, un uploader primeste spatiu nelimitat)
2. Dupa ce uploadeaza continutul ilegal, publica link-ul pe forumuri
3. Cu cat este mai nou si popular continutul publicat, cu atat se va downloada mai repede*
4. Piratii mai mici preiau linkurile de la piratii mari si le publica la rândul lor pe alte forumuri**
5. Pentru a avea cat mai multi vizitatori, acelasi link este publicat pe cat mai multe forumuri independente. Astfel, continutul producatorilor este distribuit extrem de repede pe internet, atat de repede incat este practic imposibil sa mai fie scos.

* Motivul pentru care piratii uploadeaza atat de mult continut este pentru ca cyberlockerii ii platesc in functie de numarul de download-uri pe care un link le primeste.

** incercand sa obtina si ei venituri de la cyberlocker.

Ideea este relativ simpla - exista motivatie pentru toata lumea. Cei care fura cartile de credit le vand, cei care le folosesc pentru a cumpara continut XXX si il posteaza gratuit primesc bani de la cyberlocker-i, iar cei care il descarca sunt bucurosi ca fac asta gratuit, cu numai cateva click-uri pe reclamele cyberlocker-ilor.

Daca veti intra pe astfel de forumuri, veti observa ca link-urile mai vechi de cateva zile, uneori si cateva ore, nu mai sunt accesibile. Acest fapt se datoreaza celor care urmaresc aceste forumuri si raporteaza continutul ilegal catre cyberlocker-i, care se conformeaza si il sterg de pe serverele lor. Acest proces este insa anevoios si trateaza numai efectul, nu si cauza problemei. De aceea am fost curios sa vad ce face ACIUF pentru rezolvarea acestei probleme. Raspunsul a fost urmatorul:

Problema pentru producatori apare in momentul in care incearca sa stearga continutul distribuit ilegal, pentru ca acesta apare in mult prea multe locuri. Astfel, doar stergerea acestui continut cu ajutorul DMCA-urilor (Digital Millenium Copyright Act) nu mai este de ajuns.

Singura modalitate prin care acesti pirati vor inceta activitatile este taierea flow-ului de bani. Marile companii de carti de credit, impreuna cu procesorii de plati pe internet reprezinta solutia incheierii acestui razboi impotriva piratilor. Odata ce aceste entitati nu vor mai facilita platile pentru site-urile pirat, monetizarea se va incheia sau va fi posibila prin alte metode mai putin populare (transfer bancar, sms).

Pentru a arata cum pirateria afecteaza industria, sa il luam ca si exemplu pe unul dintre fondatorii ACIUF: Marcellino Dauwe – anul trecut, din cauza pirateriei, afacerea sa si-a diminuat cifra de afaceri atat de mult, incat a fost nevoit sa faca o reducere drastica de personal (din 16 persoane, doar 2 au ramas active in cadrul firmei) si sa aduca o parte de afacere in Romania (avand in vedere forta de munca mai ieftina de aici, fata de cea din Olanda).

Astfel, jucatorii din industria adulta sunt nevoiti sa gaseasca solutii rapide si eficiente impotriva piratilor sau sunt efectiv nevoiti sa invete sa convietuiasca cu acestia. Spun asta pentru ca sunt si producatori care prefera sa plateasca siteurile de pirati pentru a nu le mai posta continutul.

Cred ca foarte multa lume se gandeste ca pirateria nu ii afecteaza pe producatori mai deloc, pentru ca ei au oricum incasari imense. Lucrul acesta se intampla in general pe segmentul mainstream. Exemplul de mai sus este elocvent si arata ca in general cei mai afectati de piraterie sunt jucatorii mai mici. Pe langa toti acestia de care am vorbit mai sus, mai exista si alta categorie de oameni care este afectata direct: aici vorbesc de posesorii cartilor de credit furate, a caror siguranta in lumea digitala e pusa in pericol: ei devin victimele furtului de identitate si de bunuri.

Furtul si distributia de materiale cu drepturi de autor sufoca inovatia, crearea de locuri de munca si cresterea economica peste tot in lume. Este foarte importanta informarea companiilor, a oficialitatilor guvernamentale si a utilizatorilor finali cu privire la riscurile furtului unor astfel de materiale.

Desi ultimul paragraf poate suna prea dramatic, situatia este neplacuta pentru ambele tabere. Daca punctul de vedere al industriei ne-a fost oferit de dra Manolache, hai sa vedem cum afecteaza pirateria utilizatorul final.

Filmele pe care le-am vizionat in adolescenta aveau scenariu, povesti simpliste dar uneori amuzante, cu fete frumoase ce aveau sa devina staruri (remember Jenteal?). Scenele erau filmate aproape artistic, avand un aer de normalitate, familiaritate. Actorii erau platiti bine si se investea mult in decoruri, lumini etc. Exista atentie la detalii si productiile XXX profesioniste erau de calitate. Pe scurt, faptul ca am fost expus la astfel de filme nu mi-a afectat dezvoltarea mentala si comportamentala ulterioara, pentru ca am descoperit sexul asa cum se face de mii de ani. Pe vremea aceea nu era nevoie de impingerea limitelor, de nisarea maxima a continutului pentru a propulsa filmul si nici de angajarea unor prostituate de pe strada pentru a reduce costul productiei.

In Romania, pirateria a avut un efect devastator asupra productiilor autohtone. Primul film porno cu buget considerabil, "P. Stars", care a lansat-o pe Sandra Romain in 2002, a fost si singurul de acest fel turnat in Romania. Cand au vazut incasarile, producatorul Raul Cristian si restul echipei (din care mai faceau parte Jasmine Rouge si Titus Steel) s-au mutat in Ungaria si au inceput sa filmeze pentru productii ce urmau a fi comercializate in Statele Unite. Au aparut apoi diverse productii low-end, marca "Budoar", vandute la chioscuri impreuna cu reviste XXX. Astfel de filme aveau 'actrite' ordinare, precum Alina Plugaru, Sexy Braileanca sau vecina mea din Titan, Valentina XXX (remember Axa din N1?).

Ultima incercare a fost in toamna lui 2008, cand s-a lansat "eleva porno". In urma prezentei protagonistilor la "Dan Diaconescu", "Povestiri adevarate", "Acces direct" sau "Capatos", precum si in buletinele de stiri, site-ul producatorului a avut intre 10.000 si 16.000 de vizitatori unici/zi. Cu toate acestea, filmul a fost cumparat (cu plata prin SMS) de numai cateva sute de utilizatori. De ce sa plateasca cineva 3-4 euro pe ceva ce gaseste pe tracker-ele de torrente sau tube sites absolut gratuit?

Asadar, una din concluzii este ca pirateria afecteaza dramatic calitatea filmelor XXX. Cu un buget puternic diminuat, producatorii apeleaza la ultimele drogate de pe strada in loc de Sasha Grey sau Stoya Sexy. Cu alte cuvinte, in loc de fete pasionate, promiscue prin natura lor, consumatorul are parte de scene de proasta calitate cu fete rupte de foame. La baieti e si mai rau, avand in vedere ca la 100-150 de dolari pentru o scena nu gasesti tipi care sa fi dat prea mult pe la sala. Per total, apar productii de calitate indoielnica, pe care nu lei vei putea viziona niciodata alaturi de partenera ta.

Principala problema este, insa, alta. In lupta lor impotriva piratilor, companiile producatoare de filme pentru adulti au fost fortate sa ofere din ce in ce mai mult continut in mod gratuit. Daca in '98 vedeam pe net cateva poze cu femei goale si cam atat, acum orice pusti are acces la o gama larga de perversiuni si anomalii abjecte, de la sex brutal la sado-masochism, fisting sau scat. Impactul pe care aceste imagini il au la orice varsta, dar mai ales la varste fragede, este devastator. Pe langa faptul ca asteptarile formate in mintea acestor copii vor diminua drastic calitatea viitoarelor lor experiente sexuale, se poate ajunge la grave probleme medicale, precum imposibilitatea mentinerii unei erectii, deviatii sexuale sau inabilitatea de a relationa cu o persoana de sex opus.

Pornografia nu e de ieri, de azi, dar accesul la continutul hardcore se face mai usor acum decat oricand altcandva. Iar faptul ca accesul la aceste scene porno se face gratuit, fara a necesita plata cu un card de credit care sa garanteze varsta de 18 ani, este in mare parte efectul pirateriei. Daca nu erau nevoite sa lupte impotriva distributiei ilegale si gratuite a materialelor lor, site-urile porno nu si-ar fi pus niciodata continutul, sau parte din el, la liber. Si poate ca atunci nimeni nu s-ar fi asteptat la A2M ca la ceva normal.

2 comentarii

7 Aug 2012 la 18:32
Felix

Cu ocazia acestei lecturi mi-am amintit si eu ca primele materiale porno cu care am intrat in contact au fost cartile erotice ale mamei mele. Ideea este ca era un timp cand credeam ca lumea se va plictisi de pornografie la fel cum se plictiseste de orice lucru in exces. Am avut pe de o parte dreptate, doar ca lumea nu s-a plictisit de pornografie, ci s-a imunizat la scenele de sex normale si au dat-o spre deviatii. Sa ii spun unui prieten de-al meu ca am vazut o scena superba de sex pe plaja ar fi oarecum "booring" daca nu erau decat doi si nu toata plaja a facut o orgie spontana asa cum vede el in filmele porno. Din punctul meu de vedere pronografia a stricat la fel de multe destine ca si drogurile. Ca sa fiu mai la subiect pirateria pornografica. Nu de alta dar putini ar fi dispusi sa isi faca un card si sa riste sa plateasca cu el pentru un film porno. Si daca o faci...o faci odata..de doua ori pe saptamana nu zilnic. Cu alte cuvinte pirateria pornografica a transformat o gramada de tineri in ciudati. Frustrati si nesatisfacuti, cu asteptari nerealiste de la partenere.

10 Aug 2012 la 12:17
Ionut_N6

Referitor la "caseta lui Dan", aceasta din urma continea 2 filme, tin minte ca mie mi-a facut copii doar de 180 de minute, deci practic din al 2-lea film am apucat doar vreo 65 de minute din 116 minute.
Primul film se numeste "Takin' it to the limit 2" (1994)
Al 2-lea film "Citizen Shane" (1994)

Le-am cautat pe internet in maxim o zi si le-am gasit in cele din urma, foarte greu, mi-a luat timp sa le gasesc, intrucat nu aveam nici poze, nici nume de actori, nici titlul filmelor nu le mai stiam. Tot ce aveam insa in cap, au fost amintirile care au renascut parca in mintea si corpul meu, si acum ca ti-am zis de filme, poate le vom face rost sper eu in format cat mai bun, pe dvd macar, la calitate cat mai buna, deoarece formatul VHS de pe casete video e depasit si calitatea se pierde de la an la an.
bafta si cheers!!!

Linkuri