Saptamana in care am cunoscut-o pe Dana

Acest articol omite intentionat anumite amanunte. Ii rog pe cei care stiu povestea sa nu le faca publice.

La televizor rula de cateva ori pe zi clipul piesei "La Tribu de Dana" a celor de la Manau. O piesa foarte misto, de vara, care mi-a placut de la prima auditie. Clipul avea si el ceva aparte, o energie aparte care iti dadea un imbold sa dansez, sa ma misc, sa cant versurile pe care oricum nu le intelegeam.

Dar viata nu era in casa. Viata de vara era afara, pe asfaltul cald, cu prietenii, alergand dupa minge. Langa termocentrala dintre blocuri, cu poarta la batatorul de covoare, meciurile trezeau adevarate pasiuni. Aproape in orice moment gaseai acolo 5-10 copii care rupeau tencuiala blocului cu milioane de suturi in mingiile de 35.

La un moment dat, in zona declarata de baieti teren de fotbal a aparut o fata subtirica pe role. Nu o vazusem pana atunci, desi locuia in zona si, in plus, era sora unui vecin cu care jucam des fotbal. Din momentul acela mi-a scazut atentia la meci si trageam cu ochiul la ghetele cu role care desenau cercuri pe asfalt.

A doua zi am abordat-o. Doua-trei cuvinte cand mingea sarise in gradina blocului. O chema Dana. I-am propus sa discutam dupa ce termin meciul, iar ea a spus ca ne putem vedea a doua zi, cand nu va mai fi cu rolele - si nici cu prietena ei, pe care discutia noastra incepuse s-o enerveze.

Verile erau calde, dar nu caniculare. Era o placere sa stai afara de la 3-4 dupa-amiaza si pana dupa miezul noptii. Prima data cand am vazut-o pe Dana fara role am avut o surpriza. Nu ma gandisem la centrimetrii pe care-i adauga o pereche sanatoasa de cizme cu roti masive pe talpa. Am zambit. Ne-am plimbat prin cartier, departe de blocurile noastre ca sa fim linistiti. Discutiile noastre erau simple, ne pierdeam timpul pe strazile calduroase. Si ne plimbam.

Am continuat sa ne vedem si in zilele urmatoare. Nu exista nici un scop precis, pur si simplu ne simteam bine unul in compania celuilalt. A venit weekendul si in ziua aceea n-am mai vazut-o. Am stat afara, impreuna cu prietenii, in fata blocului. Pe la ora 11 seara a ajuns si un bun prieten care intamplator s-a oprit sa mai stea cateva minute de vorba cu noi. Si bine ca s-a oprit.

In linistea serii am vazut venind catre scara noastra un grup de vreo 8-10 vecini din cartier pe care-i cunosteam. Locuiau in blocurile vecine si jucam fotbal impreuna aproape in fiecare zi. Primul dintre ei, fratele Danei, a venit direct la mine. A inceput sa-mi puna tot felul de intrebari legat de discutiile si plimbarile mele cu sora lui. Crescusem toti impreuna in cartier, nu ma asteptam la o asemenea abordare agresiva. Si asta avea sa fie doar inceputul, pentru ca el era hotarat mai putin sa-mi explice si mai mult sa-mi demonstreze practic.

Cand esti incercuit de 10 baieti hotarati, nu prea ai ce face. Singura mea sansa a fost prietenul meu de care vorbeam mai inainte, care era invatase in clasa cu fratele Danei in liceu. In plus, era si un bun negociator. A discutat un minut cu tipul respectiv si gloata de batausi a disparut din fata blocului la fel de repede cum a aparut. Culmea, unii m-au si salutat la plecare.

M-am gandit mult la seara respectiva. Nu mi-am luat niciodata bataie, iar in seara respectiva o luam cat pentru tot restul vietii. Faptul ca ne cunoasteam de-o viata nu mai conta, ideea era ca se lasa cu bataie intr-o seara plictisitoare si asta e destul pentru multi baietasi de cartier. Norocul meu cu prezenta prietenului meu, caruia ii sunt recunoscator si in ziua de azi.

Nu trebuia s-o abordez pe Dana si n-as mai aborda-o daca as da timpul inapoi. A fost o greseala si trebuie sa recunosc ca fratele Danei avea dreptate sa fie deranjat de toata situatia. Amanuntele nu mai conteaza. La multi ani dupa aceea am aflat povestea Danei dupa ce ne-am despartit: a fost intr-o relatie de lunga durata cu un tip care acum e la BGS, apoi a avut mai mult relatii si a cazut prada viciilor vietii. Fata slabuta s-a ingrasat, dar a ramas la fel de mica de inaltime. O mai vedeam din cand in cand cu cainele in jurul blocului si ne salutam discret, cu stangacie.

Cu cei care au vrut sa-mi dea o corectie am jucat fotbal multi ani de-atunci inainte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.