Din seria “Ce a vrut sa spuna autorul?”

Corectitudinea folosirii limbii romane, in scris sau in dialogul de zi cu zi, este in continua degradare de zeci de ani. "Pe care", "credentiale", "locatie", "face sens", cratime aiurea, prescurtari fara sens, romgleza... totul e un balamuc. Superficialitatea, viteza sau dezinteresul oamenilor in comunicare au dus la haosul gramatical din ziua de azi. Oamenii au devenit incapabili de analiza, lipsiti de orice interes sau aplecare spre a intelege sensul anumitor cuvinte, expresii sau mesaje scrise. Nici macare versurile unei melodii care place, cum e "Olimpiada" de la BUG MAfia, nu sunt clare pentru cei care o asculta. Oamenii sunt satisfacuti sa priveasca superficial ceva si sa sa spuna ca au inteles. E ca si cum ai citi cele 10 porunci si ai afirma ca ai citit Biblia.

Deunazi(!) m-am confruntat din nou cu intrebarea "Ce a vrut sa spuna autorul?". Si nu in vreo carte de esee sau de poezii, ci pe Facebook, intr-un comentariu pe pagina Andreei Marin. O mare fana (m-am uitat pe profilul ei) a comentat la o postare a Andreei:

Reiau:

Ești o scumpă păpușică cu zâmbet dulce și savarina însiropată.

Intai m-a bufnit rasul, apoi am recitit de cateva ori, gandindu-ma ca poate n-am inteles eu bine. Nu prea e loc de indoiala, propozitia e simpla. Am intrebat vreo doi prieteni care mi-au spus ca, de fapt, a vrut sa scrie ca e vorba de zambet - zambetul e "dulce ca o savarina insiropata". Numai ca autorul (autoarea, in cazul de fata) a fost foarte clar in exprimare si a folosit si diacritice. Eu nu cred ca e vorba de nici o greseala... e o exceptionala replica de agatat :))

Nu ma astept la multe comentarii, dar mi-ar placea sa isi scrie cineva opinia in cazul in care considera ca gresesc.