Cutting Corners

To cut corners - to deliberately do an incomplete or imperfect job in order to save time or money

Am fost mai aglomerat la final de 2008 cum n-am mai fost demult. Imi amintesc cu oarecare placere de vremurile cu mai putin de lucru, adica perioada de acum cativa ani in care nu faceam nimic cu saptamanile. Era asa o boemie, ceva de speriat. In momentul in care te aglomerezi peste putinta, exista riscul ca lucrurile pe care le faci sa nu fie la standardele CTC (auto)impuse. Si atunci nu e bine, pentru ca fie ajungi sa refaci diverse chestii, fie esti apreciat ca fiind un diletant in domeniul in care te dai rotund. Exista si situatii, destul de dese, in care trebuie sa faci ceva ca sa nu innebunesti. Esti la final de proiect (site), ai agreat demult grafica, structura si functionalitatea si... apare ceva: clientul se razgandeste asupra unui aspect minor (sau nu), cu efect major asupra intregului. Poti aborda un dialog in varianta de corporatie, in care zici ca modificarea respectiva costa cat nu face, ca omul sa se razgandeasca. Sau, daca tot o tine p-a lui, atunci sa plateasca grupa mare. Numai ca acest model de business ma scoate din minti. Nu trec cateva zile fara sa ma lovesc de asa ceva, abordari pe care le condamn cu desavarsire.

Ce-i de facut, deci? Daca ai ceva timp si nu esti intr-o perioada aglomerata, te milostivesti, dai ochii peste cap si faci respectiva modificare. Asta mi s-a intamplat acum cateva zile, eu fiind clientul in situatia respectiva. Dupa ce l-am rugat pe un prieten sa ma ajute cu cateva linii de cod, executate prompt, am intervenit cu o modificare (impusa de clientul final, dar tot de la mine venea cererea) si cu rugamintea ca pretul sa fie la 20% fata de cel anticipat initial. Am mai lasat si eu din cerinte, a lasat si el (mai mult decat mine) si a iesit bine. Cel mai castigat a fost, in final, clientul final, care nu a inteles asta. Nici nu o sa inteleaga, cand a doua zi a venit cu o cerinta absolut aiurea fata de ce agreasem initial. Nu se mai putea, trebuia facut ceva. Fara sa-l refuz si fara sa modific costul final al proiectului, am apelat la o solutie tehnica atat de non-web 2.0 incat a durat cateva minute. Rezultatul este pentru el acelasi, iar restul nu mai conteaza, pentru ca site-ul e al lui, nu al meu.

Important pe lumea asta este sa fie clientul multumit. In facultate ne spuneau despre clienti ca sunt niste prosti si ca e treaba noastra, a arhitectilor, sa-i educam. Adica sa le impunem dorinta noastra si sa-i pacalim cat sa uite de ce voiau ei. Am ridicat atunci doua degete si am sugerat ca e posibil sa faci fix ce vor clientii, dar fara sa-ti treci respectivul proiect in portofoliu. Elitistii mei colegi m-au privit cu dispret, ca doar ei erau artisti. Probabil ca si acum isi exerseaza semnatura pe orice mazgaleala cu iz de crochiu.