Oare cum arata cristalele de apa la Auschwitz? Am citit foarte putin despre unele experimente facute de Masaru Emoto, dar as vrea sa vad si imaginile. Ar fi interesant un astfel de studiu la fiecare 10 ani, pentru a studia eventualele diferente. Mi-ar placea sa cred ca, in timp, raul se sterge si pamantul acela isi reia proprietatile initiale.

Sunt curios cati dintre voi ar avea curajul emotional de a patrunde intr-un astfel de loc. Ati putea vizita locuri precum Auschwitz si Birkenau? Oare ati putea pasi nestingheriti in camerele acelea care pastreaza inca obiecte ale detinutilor precum perechi de ochelari sau haine de copii? Care este sentimentul care te incearca in fata unei camere de gazare?

Implicatiile unui razboi de orice fel sunt dramatice pentru multe generatii care urmeaza, iar Auschwitz trebuie sa existe pentru a ne reaminti asta in fiecare clipa a vietii noastre.

Din punctul meu de vedere, exista doua tipuri de destinatii: cele de criza si celelalte. Daca ma gandesc la bugetele de concediu din 2010 si 2011, cam trebuie sa ma limitez la destinatii din Europa.

Ca in fiecare an, mi-ar placea sa dau o tura pe la mare. Masinutele din Satul de vacanta din Mamaia sunt principala atractie pe litoral. Mai sunt karting-ul si marea, la egalitate, pe locul 2.

Ar fi misto sa respiram si un alt aer in vara asta, intr-o tara straina. Din diverse motive, exclud de pe lista variante precum:

- Bulgaria - ciordeala
- Grecia si Cripu - situatia politica, destinatii B
- Spania si Portugalia - mai tigani ca ai nostri
- Ungaria - unguri
- Olanda - moravuri
- Turcia - destinatie B

Intotdeauna imi va placea sa vizitez cateva orase de care m-am indragostit: in Austria - Viena, in Franta - Paris si in Anglia - Sheffield. Iar ca destinatii noi, as alege una din Croatia, Cehia, Danemarca, Germania, Scotia, Tara Galilor, Irlanda de Nord, Irlanda, Italia, Moldova, Norvegia, Rusia, Suedia.

Varianta ideala ar fi o excursie de grup in Moldova, la Chisinau, cred ca ar fi acel salt inapoi in timp care sa ma vindece de nostalgia copilariei. Ar fi misto si cateva zile la Londra, cu o excursie pana in Brighton, la o prietena. Sau, in ultima instanta, imi iau un sezlong, il intind pe balcon si ma bronzez la soarele care rasare dinspre Titan.

Revelionul nu e doar trecerea dintre ani; ora 12 nu inseamna decat ciocnitul unui pahar de sampanie si traditionalul "La multi ani", acompaniat de cateva telefoane si sms-uri. Revelionul, in ansamblu, presupune ca in acea noapte simbolica, de 31 decembrie, sa fii impreuna cu prietenii si sa te simti bine, ca o sarbatorire a anului care se incheie.

Cu toate astea, petrecerea de revelion e influentata de starea interioara a fiecaruia. Spre exemplu, iata ce scriam la final de 2008. Incruntat si scarbit in acele momente, nu puteam decat sa astept sa treaca "nebunia cu revelionul". Acum ma uit cu speranta in viitor, in fata unui an greu, chiar foarte greu.

Sa fim intelepti, sanatosi si sa nu uitam de omenia din noi. La multi ani.

PS: Nu sunt toate pentru mine, sheesh!

Cand inca aveam reteaua de bloc si Vypress Chat, lucrurile se spuneau acolo. Eram noi cu noi, mai prieteni sau doar vecini, ia chatul de retea era locul unde povesteam cu orele. Cand s-a spart gasca, am inceput sa folosim diverse mecanisme pentru a tine legatura: mailul, forumuri, bloguri, yahoo messenger, facebook si tot asa. Intr-un final am decis sa raman cu blogul si contul de facebook si sa le updatez cat pot de des.

Prima persoana care va comenta la postul cu numarul 3000 va primi cadou uluitor o cutie de bomboane Maltesers de 100 de grame. Dupa posibilitati, as zice. Poate la post-ul 10000 vor fi doua cutii, mai stii? Noi sa fim sanatosi!