19 Feb 2014 | Personal

Bucuria unei pasiuni

Am doi prieteni cu idei diferite despre IT. In timp ce unul a lucrat cu computerele de la 13-14 ani, celalalt a inceput sa descopere domeniul acum, cand se apropie de 40 de ani. Iar parerile lor de acum difera complet.

Primul a lucrat in diverse ramuri ale IT-ului de multi ani. Inca din adolescenta avea placerea de a descoperi tainele unui calculator, de a-l desface si intelege pe interior, asemeni unui student la medicina aflat la primele disectii. Au urmat ani de zile in care i-au trecut prin mana mii de computere, in care s-a lovit de toate problemele de care noi mai citeam la rubrica "diverse" in CHIP sau XtremPC. A dezasamblat, a asamblat, a vandut, a reparat. A ajuns la un nivel de saturatie greu de inteles de catre prieteni, dar poate usor de explicat unui sofer profesionist care merge pe jos in timpul liber sau unui cofetar care nu a mai mancat o prajitura de 20 de ani.

La polul opus este celelalt amic, mai instarit de felul lui, care isi permite sa-si cumpere ultimele chestii aparute. Si pentru ca vrea cat mai putine probleme si o compatibilitate cat mai ridicata intre diversele dispozitive, a ales sa mearga pe produse linia iMac, MacBook, iPhone. Numai ca atunci cand vine vorba de tehnologie de ultima generatie, chiar de ultima ora, sunt probleme de drivere sau de sistem de operare chiar si la casele astea mai mari si mai scumpe, reunite sub brandul Apple.

E interesant sa vezi reactia pe care o are fiecare in fata unei probleme aparute: in timp ce prietenul cu experienta stie ca toate problemele sunt cauzate de factorul cost, mereu in scadere, de calitatea indoielnica a componentelor pe care el le considera, laolalta, "niste gunoaie", celalalt amic face din fiecare problema o incercare interesanta, un puzzle ce trebuie rezolvat. E adevarat ca el se afla la primele puzzle-uri, nu la al douamiisaptesutecincizecisisaselea.

Si mie mi-au placut de mic calculatoarele. Intai pe Commodore, apoi pe HC si ulterior pe PC, mi-a placut sa ma joc si sa dezvolt chestii, chiar daca la inceput tot in gluma, in joaca. Apoi am decis sa lucrez in domeniu, considerand computerul mai mult decat o simpla unealta, precum cuptorul cu microunde, si anume un centru de distractie, unde poti vedea filme, poti asculta muzica si poti si lucra in conditii optime. Am intampinat si eu, de-a lungul timpului, destule probleme, dar nu atat de multe incat sa mi se ia de tot de computer si sa-l vad ca pe un banal instrument, eventual sa-l privesc cu dispret.

Probabil ca daca lucram la Coca-Cola sau Pepsi n-as mai fi baut atat de multe sucuri carbogazoase la viata mea. Pe acelasi principiu, daca stateam cu nasul in placi de baza si surse care nu pornesc din motive necunoscute, frustrante, la care cauza problemei este mereu alta, probabil ca pana acum ma lasam demult de orice tine de IT si ma apucam de... olarit. Dar nu e cazul, asa ca inca sunt atras de tehnologia informatiei, de vitezele Gigabit la internet, de noile procesoare i9 (sau cum se vor chema) si de monitoarele 4K. Iar in discutiile cu prietenii mei voi avea mereu entuziasm sa vorbesc cu cel care are vie flacara pasiunii pentru IT si voi resimti tristete si, pe alocuri, frustrare discutand cu cel care nu s-ar entuziasma nici la vederea unei holograme 3D la el in sufragerie.

Un comentariu

21 Feb 2014 la 09:55
Aristide

sunt curios daca unui medic ginecolog, care are paciente de la cele mai... babe, nu stiu, pana la cele mai secsi domnite, ii pulseaza inima la fel de tare precum tie atunci cand vede o pasarica ;)

Linkuri